Dimineaţă, ca acum 10-11 ani în urmă, am simţit miros de lapte cu cacao, venind din bucătărie. Tata.
– Ei, cum te simţi în Londra?
– Ca acasă, îi răspund eu somnoroasă, sorbind din laptele cald (chiar dacă îs alergică la cacao, nu am putut să stric momentul).
– Ca acasă? întreabă el, fără să facă legătura cu mirosul de cacao cu lapte.
– Da, când ne trezea cocoşul la 7, îi spun eu râzând, ca să-l tachinez pentru ora 7.30.
Habar nu are el câte o să schimb, până vine de la muncă- cel puţin în camera mea! Apropo, replica “sunt cărţi”, când ai prea multe bagaje, merge întotdeauna cu părinţii! 😆
au ramas si parintii tai in londra ?
Tata e aici de 10 ani. Mama vine şi pleacă.