“It takes a long time to become young.”
-Picasso
Azi am fost să-mi iau rămas bun de la Irene. Încă mai are probleme cu memoria, dar după ce îi povestesc cine sunt, îşi aminteşte- mai mult sau mai puţin, de fiecare dată. Mi-a zis azi: – Nu încerca să uiţi oameni, sentimente sau evenimente. Dumnezeu îţi dă satisfacţia asta când îmbătrâneşti.
Mi-a mai dăruit o carte, cu mesajul “Să nu te schimbi niciodată.” Am lasăt-o înlăcrimată, dar nici mie nu mi-a fost uşor să plec. Pentru mine, Irene, a fost un om de suflet- la care mergeam când îmi era greu. Ea mă asculta, fără grabă şi îmi vorbea întotdeauna blajin, ca o mamă. Era ca o muză pentru mine- nu doar pentru blog, ci şi în viaţă…