Mi-e frică- apoi prind curaj

Nu mai am planuri. Planurile ne sperie. Planurile se amână. Când ţi-e frică să faci anumite lucruri, nu-ţi trebuie curaj. Trebuie să le faci aşa, cu teamă, ca după acea să te simţi erou. Mi s-a întâmplat de multe ori să cred că mă arunc în gol, iar întunericul să nu fi fost altceva decât ochii mei închişi.

N-aş fi crezut niciodată că o să ajung unde sunt azi, dar cred, cu toată teama, că încă nu am ajuns acolo unde trebuie. Nu ştiu de e un loc anume, un sentiment, un lucru sau un fapt. Optimismul nu se pune la păstrare, ca banii la ciorap, pentru zile negre. Optimismul, ca şi zâmbetul, trebuie împărtăşit.

Nouă regulă de aplicat în viaţă: – Nu mi-e frică să fac anumite lucuri. Le fac, cu teamă. Le termin, curajos. Eu sunt ca planta din ghivechi. Încă îmi caut bucăţica de pământ, în care să fiu plantată. Până atunci, mă bucur de soare, de apă. Mă plimb de la un geam la altul, admirând cerul. Curând, vântul o să-mi sufle în pânze!

One thought on “Mi-e frică- apoi prind curaj

Împarte o felie de grapefruit :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s