Thoughts for every day [239]

“ The best thing for being sad,” replied Merlin, beginning to puff and blow, “is to learn something. That’s the only thing that never fails. You may grow old and trembling in your anatomies, you may lie awake at night listening to the disorder of your veins, you may miss your only love, you may see the world about you devastated by evil lunatics, or know your honour trampled in the sewers of baser minds.

There is only one thing for it then — to learn. Learn why the world wags and what wags it. That is the only thing which the mind can never exhaust, never alienate, never be tortured by, never fear or distrust, and never dream of regretting. Learning is the only thing for you. Look what a lot of things there are to learn.”

T.H. White

Film: The Girl with the Dragon Tattoo 2009 vs. 2011

Eu am văzut The Girl with the Dragon Tattoo (2009) în urmă cu un an- versiunea suedeză. Am fost ieri să vad remake-ul american (2011) şi m-am întors dezamăgită. Dacă vezi primul film şi aceasta ecranizare, ai impresia că au luat din carte doar ideile principale, fără să se mai axeze şi pe detalii.

Da, Daniel Craig a jucat impecabil, dar pentru Rooney Mara, rolul mi s-a părut puţin forţat- eu mare “critic” fiind. Mi s-a părut că, în versiunea din 2009, Michael Nyqvist a jucat mult mai bine rolul lui Mikael Blomkvist, aşa cum şi Noomi Rapace s-a integrat perfect, în visiunea mea, în pielea personajului Lisbeth Salander.

Drept urmare, dacă vreţi să vedeţi The Girl with the Dragon Tattoo, urmăriţi varianta suedeză, din 2009. Mult mai bine pusă la punct, mult mai multe detalii, fără “tras” de păr, fără “artificii”. În ciuda diferenţei dintre notele de pe IMDB, eu aş da mai multe credite directorului suedez Niels Arden Oplev decât celui american, David Fincher.

2009

2011

Cât de natural vrem, defapt?

Primul meu produs cosmetic, fără coloranţi şi fără parabeni, a fost un fond de ten, de la Alverde. Nu l-am folosit decât de două ori. Era greu de întins şi lăsa urme. Mi-am cumpărat recent un gel de duş, la fel, 0% Parabeni, 0% Coloranţi, 0% Phthalates, 0% Phenoxyethanol- Sanex, pentru cine ştie. Nu face spumă. La două spălari, s-a dus deja jumătate din sticlă.

Aceeaşi poveste cu săpunurile, cremele, deodorantele, etc. Nu au acelaşi efect deşi, nu pot să neg, au probabil alte beneficii asupra pielii. De fiecare dată când folosesc asemenea produse, am impresia că îmi oblig corpul la dietă, nu alimentară, ci cosmetică. Şi cui îi plac doar salatele şi fructele, fără mici bucurii- ştie fiecare în parte ce îi place mai tare. Chiar ne place acest 0%?

Părului meu îi place vopseaua. Se simte mai bine. Arată altfel. Devine chiar mai puternic, mai rezisten. Pentru mine, vopseaua de păr, a însemnat stoparea căderii părului, dacă vă puteţi imagina. Eu nu folosesc multe produse, cine ştie ce creme miraculoase, dar îmi place ca un săpun să facă spumă, un gel de duş să spumeze, un fond de ten să se întindă, o cremă de faţă să se absoarbă.