Căci pentru toţi există o jumătate…

Aşa se zice, că pentru toţi există o jumătate şi, dacă stai să te uiţi, fiecare se aşează la casa lui, chiar dacă ai impresia că, uite- aia e prea urâtă s-o ia cineva, celălalt e prea chiricit, să se uite femeile la el. Există, desigur, şi acea categorie de oameni care nu au nevoie de jumătate, ei mereu mulţumindu-se cu bucăţele- o viaţă întreagă.

Te sperie când ajungi la o anumită vârstă, când treci prin câteva relaţii nefericite- nu mai zic când ai fost căsătorit şi/ sau mai ai şi copii. Cumva, îşi găsesc şi aceştia calea spre fericire, chiar dacă e bătătorită cu multe-multe necazuri şi aşteptări. Trebuie să existe. Unul pentru fiecare. O jumătate care să merite, care să facă plinul.

Pentru unii e mai uşor. Cel puţin aşa pare. Pentru alţii e mai complicat şi nu ştiu, încă, dacă suferinţa lor se compensează, mai apoi, cu mari bucurii. Eu aşa sper. Că unii merită, dar alţii merită şi mai mult, chiar dacă, în fond, tot iubire primeşte toată lumea. Fericiţi să fie cei de au găsit-o şi răbdători, cei de încă o mai caută.