Ce face doi când rămâne unu?

Mi-e trist când se despart doi oameni cunoscuţi- dar încerc să respect discreţia lor- dacă există; să nu mă intereseze motivele, ci mai mult starea aceea, de după, când te simţi pierdut, indiferent dacă tu ai ales să te desparţi sau celălalt- căci golul oricum rămâne, în ambele cazuri. E mai potrivit să întrebi: – Cum te simţi? decât – Dar de ce v-aţi despărţit?

Ce fac doi când rămân unu? Cum îşi împart averile materiale şi cele sufleteşti? Cum împarţi spaţiul, dacă plăteaţi împreună o chirie? Cum ieşi cu prietenii, dacă se organizează o ieşire de grup la munte sau mare? Cum, Doamne, să împarţi planurile, visele, speranţele? Cum îţi ieşi din obiceiurile celuilalt? Unde să ascunzi sutele de poze, martore la tot ce tu vrei să uiţi?

Nu e chiar de la zero, golul de rămâne. Niciodată. Mereu e ceva de împărţit: casa, câinele, prietenii, lucrurile cumpărate împreună de nu mai ştii de le vrei pentru că îţi sunt dragi sau vrei să la laşi, pentru că nu-ţi fac decât rău, amintindu-ţi de ce îţi erau dragi. Hainele care îi plăceau lui /ei cum îţi stăteau nu mai stau la fel de bine.

Mai ştii ţelurile pe care doreaţi să le atingeţi împreună? Nu mai au niciun gust, când reuşeşti să le cucereşti singur. Mai sunt lucrurile pe care el/ea îţi spunea că n-o să reuşeşti niciodată să le faci/schimbi, iar când îţi reuşeşte- nu e nimeni acolo, să te aplaude, chiar dacă, în sinea ta, savureri momentul victoriei, ştii că demult nu mai e un război; nici pace.

7 thoughts on “Ce face doi când rămâne unu?

  1. Moa, deci mi-am amintit tot. Cum am strans tot. Cum am impartit chestiile si mi se parea ridicol si ireal si totusi s-au intamplat. A trecut un an si ceva de atunci si am ramas goala o perioada. Fara el, fara noi, fara o parte din prieteni si alte chestii materiale… dar se umple golul, cu timpul…

  2. Domnisoara, Craciunul tau moldovenesc ti-a inspirat doar posturi asa….. ce se intimpla? Ma uit in zare si vad undeva optimismul venind (asa cum vine trenul acela cu aburi… :D) dar pina ajunge inapoi la tine ma intreb de ce starea asta? Cam naspa inceputul asta de an…..

  3. …O sa-ti revii; nu te teme, e depresia de dupa sarbatori. Sarbatorile ne fac sa speram la prea mult si, neprimind decat realitatea, ramanem cam dezamagiti. Dar trece.

  4. Ce mi-ar place sa existe mai multi oameni care sa-ti respecte durerea si sa te lase in pace o vreme,fara sa puna 300 de intrebari pe secunda.Been there,done that ,iar imaginea probabil s-o repetat in mintea mea de multe ori inainte de culcare multe seri la rand. Propria minte este cel mai mare dusman al nostru,ea ne otraveste cu flashback-uri pana devenim imuni in cele din urma….E trist,dar se mai intampla…Din pacate nu toate lucrurile dureaza pentru totdeauna:D

Împarte o felie de grapefruit :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s