Month: January 2012

Un gând [63]

Grapefruits un gând

Mutatul, pentru mine, a fost întotdeauna un bun prilej de a sorta hainele pe care nu le mai port, de a arunca genţile şi papucii care s-au uzat, în timp; motiv să scap de cutiuţe, de creme rămase pe fund de sticlă, de machiaje vechi, de bijuterii stricate, de lucrurile care am zis că o să am nevoie şi nu mi-au folosit niciodată. De cele care trebuie reparate sau modificate…

De data asta se simte de parcă ar fi trebuit să mă mut cu ani în urmă…

Thoughts for every day [243]

Grapefruits Thoughts For Every Day

“The best part of having a relationship is getting to call the person or lay down next to them and tell them all the crazy things that happened to you all day long, and in the end that’s what it’s about, kids. It’s not about the sex, it’s not about the money that they give you or whatever. It’s not about how good-looking they are, it’s about, can they listen to you talk for hours and hours and hours about stupid shit that doesn’t matter.”

Tegan Quin

Mi-e frică- apoi prind curaj

Grapefruits My life in UK

Nu mai am planuri. Planurile ne sperie. Planurile se amână. Când ţi-e frică să faci anumite lucruri, nu-ţi trebuie curaj. Trebuie să le faci aşa, cu teamă, ca după acea să te simţi erou. Mi s-a întâmplat de multe ori să cred că mă arunc în gol, iar întunericul să nu fi fost altceva decât ochii mei închişi.

N-aş fi crezut niciodată că o să ajung unde sunt azi, dar cred, cu toată teama, că încă nu am ajuns acolo unde trebuie. Nu ştiu de e un loc anume, un sentiment, un lucru sau un fapt. Optimismul nu se pune la păstrare, ca banii la ciorap, pentru zile negre. Optimismul, ca şi zâmbetul, trebuie împărtăşit.

Nouă regulă de aplicat în viaţă: – Nu mi-e frică să fac anumite lucuri. Le fac, cu teamă. Le termin, curajos. Eu sunt ca planta din ghivechi. Încă îmi caut bucăţica de pământ, în care să fiu plantată. Până atunci, mă bucur de soare, de apă. Mă plimb de la un geam la altul, admirând cerul. Curând, vântul o să-mi sufle în pânze!

Patrick Dougherty- Oameni de paie

Grapefruits grapefruits recomanda:

Nu e fascinant câtă artă pot face unii oameni şi câtă imaginaţie au? Patrick Dougherty– autorul sculpturilor de mai jos, este uimitor. Am găsit una din imaginile sale în galeria din Birmingham, am venit acasă- am scotocit tot internetul şi am găsit şi alte piese. Nu mă mai satur de ele. Câtă muncă! Câtă muncă frumoasă!


Artist: Patrick Dougherty
Photographer: George Vasquez

Recomandare film: Drive (2011)

Grapefruits filme

Cu referire la postul de aici, mi-am amitit de filmul Drive (2011) pe care l-am văzut acu’ ceva timp, dar am uitat să-l recomand şi pe blog. Filmul are o tentă de “ciudăţel”, cu scene destul de violente. Calmul lui Ryan Gosling, în rolul Driver-ului, te face să te simţi ca în filmele de groază- ai impresia că anticipează ceva înfricoşător- poate aşa şi este? Actriţa mea preferată, Carey Mulligan, în rolul lui Irene, îşi joacă rolul perfect, ca de fiecare dată. Cu nota 8.1 pe IMDB, eu zic că se merită să vă pierdeţi vremea cu el. Şi, apropo, Ryan Gosling is HOT!

Thoughts for every day [241]

Grapefruits Thoughts For Every Day

“You will lose someone you can’t live without, and your heart will be badly broken, and the bad news is that you never completely get over the loss of your beloved. But this is also the good news. They live forever in your broken heart that doesn’t seal back up. And you come through. It’s like having a broken leg that never heals perfectly—that still hurts when the weather gets cold, but you learn to dance with the limp.”

Anne Lamotte

Şi a trecut aproape un an. Înainte de a pune rochiţa asta frumoasă, numită fericire, vreau să mă asigur că rana nu mai sângerează; că s-a vindecat, aparent, sub cicatrice. Nu ştiu de ce scriu asta; cuvintele ies la suprafaţă, de sub povara acelor “-Sunt bine!”, pe care mi le-am tot spus, ca să-mi fac curaj. Şi tu, tot atât de “bine” ai fost?

Încă nu m-am învăţat să nu rup cojiţa de la bubiţe.

The little things…

Grapefruits de suflet:)

Ştii când am înţeles eu sentul acestor Little things? – când, ca şi împăratul cu trei fete, am ignorat importanţa sării în bucate. Mi s-a făcut dor de o bucăţică de ciocolată, de o felie de grapefruit, de nişte bobiţe de rodii. Până şi de usturoi mi s-a făcut dor. De când am devenit alergică, am început să preţuiesc mai mult lucrurile care mă înconjoară- chiar şi cele mai nesemnificative.

Stomacul meu suferă, în timp ce fluturii dansează hore pentru inimă. N-o să mai am voie, probabil niciodată, să mai mănânc portocale sau kiwi, fără să am o reacţie adversă. Te înveţi, în timp, să eviţi lucrurile care îţi plac, dacă ştii că îţi fac rău, dar asta nu înseamnă că nu ţi se face dor. De miros, de gust, de… Vorbim despre alimente sau despre tine?

Film: Puss in Boots

Grapefruits filme

Dacă e să fiu sinceră-sinceră, aşa, ca în totdeauna, mie nu mi-a plăcut filmul atât de tare, precum îl lăudau unii şi pe Facebook, Twitter sau blog. Poate din cauza laudelor, m-am aşteptat la ceva mai mult, nu ştiu. Da, e amuzant. Da, e ok, dar nu la fel de bun ca alte animaţii, nu la fel de haios, nu la fel de… captivant. Cu nota 6,9 pe IMDB, eu i-aş da 6. Nu e ca şi cum îţi pierzi vremea la el, dar nici că rămâi cu gustul ăla plăcut, ca după un film bun. Decât dacă ai popcorn de calitate.