Şi parcă nu e de ajuns un Crăciun…

Răscoleşti în suflet, după fericire, ca în cutii după ghirlande şi globuleţe vechi, de anul trecut. Atârni un zâmbet, de colţul buzei şi laşi bucuria lumii să te atingă, doar că tristeţile nu trec o dată cu venirea sărbătorilor. Tristeţile nu trec o dată cu venirea bucuriilor.

Şi nu e de ajuns un loc în sânul familiei, nu e de ajuns un cadou, nu e de ajuns o vacanţă de Crăciun, nu e de ajuns o zi de 25 Decembrie ca să umpli un suflet cu bucurie- sau poate eu am încetat să mai cred- şi nu doar în existenţa lui Moş Crăciun…

Răscoleam azi posturi din Decembrie anul trecut, şi mai celălalt an, şi mai celălalt an, şi mai celălalt an… Citeam printre rânduri ceea ce nu e scris, dar păstrat în memorie şi am înţeles că nu e bine să dai din buze, dacă nu ai învăţat colinda.

“I also hate people to ask cheerfully how you are when they know you’re feeling like hell and expect you to say ‘fine.’”
– The Bell Jar, Sylvia Plath

Şi nu învinuiesc pe nimeni, decât pe mine- de am luat cele mai neînţelepte decizii, crezând că, de Crăciun, e neapărat să hotărăşti cu sufletul, şi nu cu mintea. Degeaba eşti bun, dacă nu eşti bun cu tine, căci după aceea toţi îţi par răi.

One thought on “Şi parcă nu e de ajuns un Crăciun…

  1. ai darul de “remote desktop” cu creierul meu? e cam ce gindesc si eu, doar ca eu nu am inspiratia de a insirui toate astea in cuvinte pe foaie (fie ea si virtuala :D)… Multumesc de cuvinte si metafore. Putem uni doua Craciunuri “by myself” ca sa iasa unul mai vesel, in doi?😀

Împarte o felie de grapefruit :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s