Ai crede că mi-e uşor

Nu vreau să se înţeleagă că viaţa, pentru mine, e uşoară-frumoasă-veselă-simplă. Doza mea de optimism, pe acest blog, vine după zile de agonie, momente triste, întâmplări deprimante, frustrări şi, uneori, pur şi simplu, oboseală. Imediat se face un de când am plecat, iar când spun plecat, mă refer la ultimul loc de trai mai stabil, adică Bucureşti, unde am stat 3 ani, că de plecat tot plec, de pe la 13 ani şi nu ştiu când o să mă “astâmpere viaţa” la un loc numit acasă sau casă.

Mă gândeam azi să-mi cumpăr un jurnal, ca să-mi notez ceea ce pe blog ar fi irelevant de personal şi neinteresant, precum locurile de muncă, adresele pe care le tot schimb, oraşele în care mă tot mut. E stresant, iniţial, până devine normal. M-am obişnuit, într-un fel, cu modul acesta- e parcă m-aş duce în vacanţe, fără să ştiu exact ce mă aşteaptă. Desigur, crema spumoasă, din zahăr şi gălbenuş, nu devine albă decât după ce o baţi bine, nu?

A trecut un an, dar eu am trecut prin mai mult de atât, ca şi experienţă. Am schimbat 3 case, am încheiat o relaţie de 2 ani, m-am mutat în 2 oraşe, am călătorit sute de mile- şi nu de plăcere. Am întâlnit zeci de oameni idioţi; am plâns, mi-a fost frică, am fost decepţionată, deprimată, bolnavă şi tristă. Vorbesc la trecut, deşi, poate chiar mâine dimineaţă, s-ar putea ca unele din ele să se repete.

Ştiu că nu am învăţat încă tot, ca să-mi prindă bine în viaţă, ca să-mi caşte ochii. Ştiu că situaţii o să mai fie, şi adrese noi, şi case noi, şi oameni noi, şi joburi noi. Nu-mi mai este frică de schimbare, o percep ca pe o piele ce se exfoliază continuu, altfel ar îmbătrâni. Uneori accepţi schimbarea aşa cum este, alteori trebuie să o ajustezi după nevoile tale, dar când nu se poate- laşi lovitura să te doară şi rana să treacă. Asta e.

Prefer, însă, să “vin” aici şi să-ţi spun lucrurile frumoase, căci vin şi acestea, după cele rele, iar când cele rele trec, cine mai vrea să şi le amintească? Nu vreau să crezi, însă, că viaţa e nedreaptă cu tine, căci ai ŞI zile proaste, pe când eu, se pare, am doar zile frumoase, alături de oameni extraordinari. Zilele mele proaste le ţin pentru mine, cele bune le împart cu voi.

“With disappointment comes clarity, conviction and true originality.”

— Conan O’Brien

11 thoughts on “Ai crede că mi-e uşor

  1. Esti incredibila! Cata simplitate ceri de la viata si in acelasi timp cata complexitate iti ofera viata!!! Ai o karma ascendenta. Copilariile celor din jur, ipocrizia barbatilor te intaresc si te fac sa redescoepri lucrurile frumoase si simple. Dupa 40 de ani iti va fi usor sa te reinventezi!!!

  2. Toti avem momente grele dar ceea ce conteaza este cum stim sa trecem peste ele.
    Cel mai greu, probabil, iti e cu mutatul. Eu, dupa 7 mutari deja nici nu vreau sa ma mai gandesc la inca una. Ma termina numai gandul ca ar trebui sa impachetez, rearanjez totul, in alt loc.

  3. Poti sa te gandesti si la varianta unui “blog secret”. Adevarul este ca intr-un jurnal personal esti mult mai sincera cu tine insati si cu ceea ce asterni pe hartie. Pe un blog public esti nevoita sa “codezi” sa folosesti metafore, sa vorbesti vag.

  4. Si cateodata – ai sa vezi – nici intr-un jurnal privat n-ai sa poti sa fii 100% sincera, temandu-te ca ai sa vezi gandurile cum iau forma fizica, asternute acolo pe hartie.

  5. Uneori nu ne place sa vedem (chiar) tot scris, cind e scris uritul/greul e mai urit, mai greu si ne demoralizeaza mai tare decit gindul/vorba….
    ……….si….p-orma, sau nu – intii de toate! – tu scrii pe blog pentru tine, nu pentru mine; teoretic cel putin, blogul e un jurnal, cu bune si rele, ca si viata, nu scrii la comanda (apropo, deseneaza-mi o oaie!), sau ce crezi ca ne-ar place noua cititorilor…
    Daca e musai sa scrii “cele rele si personale” pe care nu doresti a le imparti cu nimeni, fa-ti un alt blog pe care sa-l stii numai tu (asa am eu….. :D) si ala sa fie “personal diary that no one may see”!
    Eu nu refuz sa imparti cu noi si zilele proaste! Iar cine crede ca tu ai numa’ soare si bine (cine nu-si doreste asa ceva? :D) fiindca (de)scrii numa’ “bright side of the life” tre’ sa fie dus cu steaua in plina vara.
    Asta e un grapefruit – dulce si amar, amar si dulce….
    >:D<

  6. Chiar si zilele “proaste” pot contine si o parte frumoasa si buna, mai greu de intuit e drept, poate ca ti-ar folosi sa le descrii incercand sa vezi partea pozitiva a lor. Sau, mai bine zis, sa dai o conotatie pozitiva negativului.
    Oricum, felicitari pentru blog, nu numai ca ai talent la scris, dar se pare ca discursul tau e si motivational.

Împarte o felie de grapefruit :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s