Să vă spun despre Irene

Mi-am revenit. Mi s-a făcut o poftă de scris, precum ţi se face iarna poftă de pepene roşu. Vreau să vă spun despre Irene. Am cunoscut-o acum câteva săptămâni. În fiecare dimineaţă îşi bea ceaiul- fără zahăr, cu mult lapte. Are 74 de ani, ochi albaştri şi riduri pline de zâmbet. Îşi aduce cartea cu ea şi stă la masă, sorbind din ceai, când îi obosesc ochii.
– Aţi terminat, văd, cartea de săptămâna trecută. V-a plăcut? o întreb.
– Da. La vârsta mea ar trebui să fie interzise poveştile de dragoste, îţi frâng inima.
– Ei, parcă la vârsta mea e mai simplu, îi zic eu.
Râde, în timp ce mă ciupeşte de obraji.
În urmă cu două săptămâni, m-a invitat la ea, la un ceai.
– Când ieşi în pauză, îmi zice ea, să vii pe la mine. Am tort.
Îmi sclipesc ochii ca la pisică.
– Neapărat.
Soţul ei a murit în urmă cu 3 ani. Nu are copii. Îmi povesteşte toate aceste lucruri, în timp ce îşi frământă mâinele. Tristeţea ei face ca tortul să nu fie atât de dulce, deşi sunt convinsă că are la fel de multe calorii.
Fug spre muncă. Pauza mea s-a terminat. Am lăsat-o pe Irene cu lacrimi în ochi, la amintirea celui care i-a fost soţ- unul foarte bun, din câte realizez. A fost o femeie răsfăţată cu iubire.

[…] – Am ceva pentru tine, îmi zice Irene. Mi-ai zis că îţi place să citeşti şi ţi-am adus câteva cărţi. Poţi să le păstrezi- eu nu mai adun lucruri. După ce le termini, am să-ţi mai dau, stai fără grijă.
Zâmbesc ca în dimineaţa de Crăciun. O sărut pe obraji şi îi mulţumesc.
– Cu plăcere. Atât de dragă-mi eşti şi tare aş vrea să te ştiu fericită. Să nu te văd niciodată supărată, m-ai auzit?
Cu cărţile la piept, ca în clasa a I-a, mă simt fericită. Îi zâmbesc şoferului, căci nu mă costă nimic, deşi el îmi cere bani pentru bilet. Zâmbesc oamenilor din autobuz, deşi par morocănoşi sau doar obosiţi. Sunt sigură că, dacă ar avea o Irene la muncă, s-ar simţi mult mai bine.

12 thoughts on “Să vă spun despre Irene

  1. Cateodata avem norocul sa intalnim oameni frumosi… Parca te si vedeam strangand cartile la piept, toata numai zambet…🙂

  2. E frumos să întâlneşti astfel de oameni, de cele mia multe ori bătrânele sunt arţăgoase. Mi-ar plăcea să am şi eu un bătrân cu care să discut despre cea de-a doua deflagraţie mondială la o cană cu ceai.

  3. Mi s-a facut pielea de gaina si mi s-au umezit ochii… stiu, sunt foarte sentimentala.
    Mi-a placut foarte tare acest post.. Cand primim fericire simtim nevoia sa o impartim cu ceilalti, fie doar printr-un zambet.

  4. Am intalnit si eu 2 Irene in Romania🙂. Una, cand am lucrat intr-un an la recensamant, acum multi ani. Semana foarte bine cu cea din povestirea ta, doar ca noi am baut ciocolata calda.
    Iar pe cea de-a doua, am intalnit-o intr-un magazin, foarte recent.
    Am fost cu atat mai mult placut surprinsa, cu cat, asa cum zice si Cosmin, batranele sunt de regula artagoase si mai mult isi exprima frustrarile de a nu mai fii tinere.

  5. M-a emotionat tare mult ceea ce ai scris pentru ca m-am regasit si pentru ca mi-e dor de o astfel de persoana,am si eu o astfel de prietena,de fapt e mai mult un inger pazitor, sau o mama de suflet cum imi place mie sa spun.Mereu cand o vizitez imi face cate un cadou simbolic…si n-as mai pleca de la ea,as sta acolo zile intregi s-o ascult cum povesteste,are rabdare cu mine,ma asculta,ma intelege,imi da sfaturi si eu iau ceea ce mi se potriveste…Asa ca lacrimile si-au facut loc in ochii mei cand am citit povestea ta.O zi frumoasa!Cu drag,Bianca!

Împarte o felie de grapefruit :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s