14 zile de iubire [10]

– Trebuie să plec în Lichfield, pentru un proiect de 10 zile.
– Cuma adică să pleci? Te muţi acolo?
– Momentan nu, dar nu cred că pot să fac naveta în fiecare zi. O să dorm la hotel, cazarea e plătită de companie.
– Când trebuie să pleci? Bravo! Felicitări pentru proiect.
Mă îmbrăţişează şi nu ştiu ce să spun. Nu îi pot reproşa nimic. Oricum o să plece şi el, în doar câteva zile. Nu mi-aş fi imaginat că, ceea ce la început părea nimic, acum pare important. Important, nu serios. Cumva, în sufletul meu, există o diferenţă.
– Mâine dimineaţă.
– Mâine dimineaţă?! La ce oră?
– La 6.
Mă ia în braţe, mă strânge puternic de parcă aceasta ar fi ultima noastră zi împreună. Îmi mângâie părul şi mă sărută pe ochi.
– O să vii de câte ori poţi, nu-i aşa?
– Pot să păstrez biletul tău ca amintire? evit să-i răspund pentru că, dacă ar fi după mine, aş veni zilnic, dar ştiu că nu este atât de simplu.
– Da, desigur. Ai grijă să nu-l pierzi.
– Da, şi peste zece ani, când o să ne reîntâlnim, o să ţi-l arăt, iar tu o să mă ceri de nevastă.
– Dacă o să fii măritată deja, pot să-ţi fiu amant?
Mâine e o zi lungă. Prima, din ultimele zece, fără el.

4 thoughts on “14 zile de iubire [10]

  1. Mult prea frumos pentru a putea spune ceva. Ultima parte a textului aproape ca m-a facut sa plang. E extraordinar cat de frumos ai scris!

Împarte o felie de grapefruit :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s