Ocupaţi în timpul liber

“ You see, in life, lots of people know what to do, but few people actually do what they know. Knowing is not enough! You must take action. ”

– Anthony Robbins

Citeşti uneori texte care te inspiră, care te motivează, care te încurajează. Foloseşti puterea cuvântului, fără să ştii efectele lui magice. Tu n-ai să iubeşti ca mine, nici n-ai să suferi ca mine, nici aceleaşi regrete n-o să le ai. Deciziile mele se raportează la situaţia mea, la personalitatea mea, la oamenii cu care mă înconjor. Pentru mine aşa poate fi cel mai bine, nu şi pentru tine.

Asta e partea urâtă. Chiar dacă scriu zilnic, nu pot anticipa efectele deciziilor de azi- nu pot, deci, să îţi spun care e cea mai bună alegere. Eu iau anumite decizii când ştiu că nu există altă cale- chiar dacă asta înseamnă să mă rănesc pe mine sau pe alţii. A decide, înseamnă, uneori, să te mişti, pur şi simplu. Să nu stagnezi asupra problemelor, nu se rezolvă de la sine, se rostogolesc, asemeni bulgărilor de zăpadă, mărindu-şi volumul.

Sunt decizii pe care regret că nu le-am luat mai devreme şi regrete pe care am decis să le uit. Viaţa merge înainte, indiferent de orice (desigur, dacă nu ţi s-a întâmplat să mori.) Mă întreb, cum de cred unii oamenii în viaţa de apoi, când sunt atât de nesiguri de viaţa aceasta, trăind mereu cu frica de nou, deşi fiecare zi ne aduce ceva surprinzător? Nu ştim sigur de-o să trăim veşnic, dar ştim sigur că o să murim. Şi?

Doar dacă oamenii ar face ceea de ce sunt capabili… Oamenii aşteaptă să li se întâmple, să vină ziua cu ceva, nu să ofere zilei ceva. Trăim prea mult, pentru câte zile irosim. Azi am probat 4 rochii de care nu am nevoie. Da, shoppingul poate fi o metodă de terapie, dacă la sfârşitul şedinţei înţelegi că nu ai nevoie de lucruri, ca să treci peste stări. Alergatul după lucruri de care n-ai nevoie nu te scapă de nevoia de a avea ceva.