Omul, dacă e prea bun, îl iei de prost…

Aşa spune proverbul, nu eu. În ceea ce mă priveşte, n-am înţeles, până recent, de ce, atunci când tu eşti bun cu celălalt, pentru celălalt nu e de ajuns, oricât de bun n-ai fi tu. Te aprinzi la suflet, ca ţăranul pe câmp- să le facă azi pe toate, că mâine poate plouă.

Vai de inima celui care se îndrăgosteşte primul şi are impresia că, sentimentul pe care îl poartă el, trebuie neapărat să cuprindă şi inima celuilalt. Şi dă-i înainte, cu declaraţii, cu dovezi, cu iertări, cu explicaţii inocente pentru fiecare măgărie a celuilalt.

Ţi se aprind luminiţe în ochi când şi celălalt face ceva pentru tine şi speri ca de acolo să pornească lucrurile în mai bine. Dar, nu, alarmă falsă. O iei de la capăt cu demonstraţiile, cu bunătatea, cu iubirea aia imensă, de iartă tot, de uită tot, de speră tot.

Am fost pusă în postura celuilalt şi am înţeles că nu e dracul chiar atât de negru. Indiferenţa se explică prin lipsa sentimentelor- sentimente pe care cel bun ţi le cere, doar pentru că el le are. Nu vrei să-l răneşti, dar mila nu e dragoste.

Mesaje fără răspuns, ieşiri cu prieteni- prioritate, eu- prioritate, planurile mele- prioritate, în timp ce, pentru celălalt, toate priorităţile mele sunt priorităţile lui, din propria dorinţă, nu la cererea mea. Eu nici măcar nu ştiu ce hobby-uri are.

În timp ce tu îţi clădeşti lumea în jurul celuilalt, din dragoste imensă, celălalt îşi croieşte drumuri, spre o altă lume, a lui. Te ţine acolo, lângă el, ca să îţi sugă seva de optimism, ca să îşi gâdile orgoliul- cât de mult poate fi el iubit, fără să facă nimic.

Puff! Când ţi se dărâmă castelul de nisip, dai vina pe celălalt, deşi celălalt ţi-a dat atâtea semne că nu are nicio treabă cu tine. Castelul de nisip n-are geamuri, ca să vezi la timp, dar când ţi-l şterge marea, vezi lucrurile mai clar.

Dragostea e ca un schimb între negustori, dacă unul ştie să negocieze mai bine, iar tu baţi palma, nu poţi, după aceea, să zici că ai fost trădat. Îţi evaluezi marfa şi nu accepţi preţ sub valoarea ei; cumperi de la altul, doar dacă îţi place.

Vezi că nu se merită, dar închizi ochii. Celălalt n-o să te poarte de mână, chiar dacă tu ai fi în stare să mergi prin prăpăstiile lui. Nemetaforic- când vezi că nu te bagă în seamă şi nu are nicio treabă cu tine, deschide ochii şi vezi-ţi de treaba ta.

Ştii ce doare mai tare decât suferinţa din dragoste? Prostia din dragoste. Doare ca naiba.

13 thoughts on “Omul, dacă e prea bun, îl iei de prost…

  1. Am fost in ambele tabere. Doare al naibii de tare si cand ranesti,dar si cand esti ranit.
    “Ce tie nu-ti place,altuia nu-i face”,spune proverbul romanesc.
    :*

  2. Ideea e ca daca esti bun, de treaba, maleabil…toata lumea te considera slab, prost, nebun. Oportunistii te vad ca o mana cereasca, dar nu te respecta prea mult. Uneori e bine sa te mai pui si pe locul I…pt ca nimeni nu va face asta in locul tau. Oricum mi-ai dat o idee pt o postare. Ms si o zi frumoasa!

  3. Asa am patit si eu la munca pana cand am castigat respectul team leader-ului. Eram tot timpul amabila, ajutam pe toata lumea, mereu dispusa sa las de la mine si in final am vazut ca tot eu eram aia care era …in fund la prima questie naspa. Ei bine am schimbat placa si am inceput sa fiu mai ferma, mai bitchy, mai sigura pe mine (nah, la inceput eram si noua in bransa, eram si timida, mi-era si frica sa nu fac ceva aiurea, dar odata cu trecerea lunilor lucrurile s-au schimbat).
    Si acum e mult mai bine, sunt luata in seama, parerile mele conteaza etc.
    Deci da, din experienta spun ca daca esti bun esti luat drept fraierici!

  4. Pari suparata,furioasa chiar…🙂 Dragostea nu e un schimb! Spunea Liviu Rebreanu ceva ce mie imi place foarte mult si in care chiar cred. Era cam asa; ” Te iubesc pentru că mă iubeşti: acesta e un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru că te iubesc, şi nimic mai mult; te iubesc numai pentru că te iubesc: aici începe iubirea. Îţi mulţumesc din suflet că te iubesc: acesta e cântecul iubirii.”
    Dar sa stii ca pot sa iti inteleg starea.😉

  5. Mda, deschide ochii. Daca poti!
    Si vina, oricum, nu e a celuilalt. Pentru ca tu vrei si el nu vrea. Na, iubirea asta-i ciudata. Tu iubesti pe cineva, acela iubeste pe altcineva si tot asa. Uneori, norocul sau soarta sau stie naiba cine, face ca lucrurile sa fie reciproce. Cand nu se intampla asa, mergi mai departe. Cum poti.

    Toate bune, Grape!

  6. Ai scris un articol grozav. Eu nu m-am gasit niciodata in tabara “Indiferentului” pentru ca tai din radacina orice tentativa cu care nu sunt de acord si nu las niciodata lucrurile sa mearga asa departe. In schimb am fost deseori ranita, mi-am asumat asta dar intotdeauna suferinta e ceva greu de digerat. Nu ramane decat sa asteptam sa treaca.

  7. Am fost si eu de curand in ambele tabere…si am renuntat la a cladi o relatie, in ambele cazuri – in primul pentru ca omul acela care era super indragostit de mine chiar nu merita sa il tin in expectativa si in al doilea pentru ca oricat de indragostita eram eu de celalalt, he didn’t give a shit!

Împarte o felie de grapefruit :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s