Omul, dacă e prea bun, îl iei de prost…

Aşa spune proverbul, nu eu. În ceea ce mă priveşte, n-am înţeles, până recent, de ce, atunci când tu eşti bun cu celălalt, pentru celălalt nu e de ajuns, oricât de bun n-ai fi tu. Te aprinzi la suflet, ca ţăranul pe câmp- să le facă azi pe toate, că mâine poate plouă.

Vai de inima celui care se îndrăgosteşte primul şi are impresia că, sentimentul pe care îl poartă el, trebuie neapărat să cuprindă şi inima celuilalt. Şi dă-i înainte, cu declaraţii, cu dovezi, cu iertări, cu explicaţii inocente pentru fiecare măgărie a celuilalt.

Ţi se aprind luminiţe în ochi când şi celălalt face ceva pentru tine şi speri ca de acolo să pornească lucrurile în mai bine. Dar, nu, alarmă falsă. O iei de la capăt cu demonstraţiile, cu bunătatea, cu iubirea aia imensă, de iartă tot, de uită tot, de speră tot.

Am fost pusă în postura celuilalt şi am înţeles că nu e dracul chiar atât de negru. Indiferenţa se explică prin lipsa sentimentelor- sentimente pe care cel bun ţi le cere, doar pentru că el le are. Nu vrei să-l răneşti, dar mila nu e dragoste.

Mesaje fără răspuns, ieşiri cu prieteni- prioritate, eu- prioritate, planurile mele- prioritate, în timp ce, pentru celălalt, toate priorităţile mele sunt priorităţile lui, din propria dorinţă, nu la cererea mea. Eu nici măcar nu ştiu ce hobby-uri are.

În timp ce tu îţi clădeşti lumea în jurul celuilalt, din dragoste imensă, celălalt îşi croieşte drumuri, spre o altă lume, a lui. Te ţine acolo, lângă el, ca să îţi sugă seva de optimism, ca să îşi gâdile orgoliul- cât de mult poate fi el iubit, fără să facă nimic.

Puff! Când ţi se dărâmă castelul de nisip, dai vina pe celălalt, deşi celălalt ţi-a dat atâtea semne că nu are nicio treabă cu tine. Castelul de nisip n-are geamuri, ca să vezi la timp, dar când ţi-l şterge marea, vezi lucrurile mai clar.

Dragostea e ca un schimb între negustori, dacă unul ştie să negocieze mai bine, iar tu baţi palma, nu poţi, după aceea, să zici că ai fost trădat. Îţi evaluezi marfa şi nu accepţi preţ sub valoarea ei; cumperi de la altul, doar dacă îţi place.

Vezi că nu se merită, dar închizi ochii. Celălalt n-o să te poarte de mână, chiar dacă tu ai fi în stare să mergi prin prăpăstiile lui. Nemetaforic- când vezi că nu te bagă în seamă şi nu are nicio treabă cu tine, deschide ochii şi vezi-ţi de treaba ta.

Ştii ce doare mai tare decât suferinţa din dragoste? Prostia din dragoste. Doare ca naiba.