Eu, eu, eu şi în plan secund, ceilalţi.

“ I’ve experienced too many nightmares to let this dream die. ”

–  Robert Harrell

Mă enervează oamenii care te decepţionează. Nu-i accept în viaţa mea. Simple as hippopotomonstrosesquippedaliofobia. Auzi tu, de ce aş vrea eu să fac şcoala de asistente medicale la vârsta de 24 de ani, de parcă la 24 de ani înseamnă sfârşitul lumii. De ce nu-mi găsesc eu un englezoi bogat şi să mă bucur de viaţă? Chiar aşa, că de frumoasă, îmi sunt urâtă şi de cuminte, dorm acasă.

De-o fi englezoiul tânăr şi bogat, frumos şi deştept, buricul pământului, fratele lui William, căci nu-mi place să mă bag în relaţii, cu maşini, case, relaţii şi tot ce îşi doreşte o fată, să-i spuneţi să fie sănătos, din partea mea, că eu fac ce-mi place, când îmi place! Şi, dacă după şcoala de nurse, mă trosneşte mintea să mă duc în Africa, mă duc în Africa, na!

De unde domnule, concepţia asta tâmpită? Că trebuie să te măriţi, că trebuie să faci copii, că trebuie să mergi după un plan stabilit: liceu, facultate, doctorat, măritat, nepoţi părinţilor şi salut, ăsta ţi-a fost scopul: pomul sădit, fântâna sapătă şi copilul născut. Pa şi drum bun pe lumea cealaltă, ce vise? ce dorinţe? ce aspiraţii? ce provocări?

După ce m-am enervat, l-am sunat pe tata:
– Auzi tata ce a zis X, că o să am 27 de ani când termin şcoala şi că, n-ar fi mai bine să fac altceva, să mă mărit, de exemplu.
– Aşa a zis?
– Da!
– Şi n-a zis să te măriţi cumva cu el?
– Nu, dar cică trebuie să mă gândesc să fac copii, acum cât sunt tânără.
– Aşa a zis?
– Da!
– Şi n-a zis cumva să îi faci cu el?
– Tata, tu faci haz de necaz cu mine?
– Eu şi mama nu ţi-am interzis niciodată să faci ceva. Ai vrut să faci Facultatea de Asistenţă Socială, ai făcut. Ai vrut să te muţi în Anglia, te-ai mutat, vrei să faci şcoala de nurse- fă şcoala de nurse. Vrei să te apuci de pilotat avioane, fă asta. Fă tot ce îţi doreşti în viaţă. O să vrei să te măriţi, o să te măriţi. Dacă n-o să vrei, o să te ia unu’ cu forţa, n-am nici grija asta, nici a nepoţilor.
– Deci nu aştepţi nepoţi de la mine, acum?
– Vai Doamne, abia reuşesc cu tine, cum ar fi să mai am 2-3 ca tine?
– Doi- trei, deci, ăsta ţi-e planul cu mine? […]

Indiferent de ce vârstă ai, dacă ai un vis, urmează-l. Vrei să te apuci de handmade things, do it. Vrei să faci medicina, do it. Vrei să mergi în altă ţară la studii, du-te! Vrei să faci cursuri de cosmetică, artă, comunicare, cine te opreşte? Nu cred în oamenii care te ţin în loc, din diverse motive. Oamenii, dacă te iubesc şi au încredere în tine, ar trebui să te încurajeze şi să te susţină.

Îmi tot spune lumea că viaţa a fost bună cu mine, că am avut noroc. Lumea ar trebui să ştie că merele mălăieţe, în zilele noastre, nici în gura lui Nătăfleaţă nu mai cad. Numai eu şi sfântu’ Duh ştim cât muncesc şi ziua, şi noaptea, ca să pot, la sfârşitul lunii, să-mi plătesc chiria. Numai eu ştiu câte persoane nesimţite am întâlnit şi de câte ori am plâns, obosită fiind, uneori, şi fizic, şi psihic.

Mi-am găsit puterea, poate înjurându-l în româneşte pe şef, deşi nu-mi stă în fire- uneori îţi stă pe limbă. Am ieşit la alergat, după 12 ore de muncă, fără să mai simt oboseala din picioare. Am citit cu ochii plin de somn, în autobuz, spre muncă. Am scris pe blog, cu dejunul sau cina pe braţe, pentru că mi-am promis că o să scriu, chiar dacă n-o să am timp.

Numai tu îţi poţi spune ce poţi sau nu poţi face; numai tu poţi să alegi ce e mai bine pentru tine, chiar dacă e greşit. Nimeni nu are dreptul de a-ţi lua această posibilitate- de a alege. Aş fi spus, acum ceva timp, că alegerile n-ar trebui să rănească alţi oameni, dar acum cred că, e mai bine să-i răneşti pe alţii, pe termen scurt, decât să te răneşti pe tine, pe termen lung.

16 thoughts on “Eu, eu, eu şi în plan secund, ceilalţi.

  1. Draguta, fiecare dintre noi face DOAR ceea ce putem sa facem. Nimic mai mult. Ca asta e intocmai cu visele noastre cele mai ascunse sau nu, nici nu conteaza. De dorit, dorim multe. De pus in aplicare, mult mai putine.
    Fiecare avem un drum al nostru, unora le e presarat cu petale de trandafiri, implicare minima si rezultate venite facil, altora cu carti citite intre doua alte lucruri importante de facut, oboseala multa si rezultate care, parca, vin doar scoase cu clestele. Pana la urma, asta e viata. N-avem timp sa ne intrebam daca e ok sau nu. Trebuie traita. 🙂

  2. E foarte usor sa te descurajezi cand toate sunt potrivnice, eu insami am un tot felul de lucruri pe care vreau sa le fac si ma tem ca n-am sa ajung niciodata la ele. Nu-ti pot descrie cat de urat e sentimentul.

    Familia nu m-a sustinut niciodata, n-a stiut ca in ziua de azi lucrurile necesita a fi schimbate cu altele, ca e important sa traiesti vibrand din cand in cand la ideea e fericire cu ale carei drumuri le mai intersectezi din cand in cand pe ale tale.
    Ai scris in post-ul acesta cam tot ce rationez si eu.
    Inca ma simt blocata, nepregatita pt.luarea unei decizii care sa-mi schimbe traiectoria si ma las in blocajul asta la nesfarsit, sperand ca voi gasi o cale de salvare. Dar eu am o natura defecta, nu ma pot ridica precum o faci tu sau altii. Deci munca mea trebuie sa inceapa din adancuri : ) ) si mai e mult pana reusim, daca reusim.

  3. Postarea asta e una care te face sa realizezi cata lasitate zace in noi. Ne folosim de scuza ca nu suntem lasati sa facem ce vrem, dorind sa ascundem cat de frica ne e de necunoscut, de oameni noi, de relatii noi, de munca, s.a.m.d.

    Printre altele, iti multumesc pentru postarea asta, care m-a facut sa-mi reamintesc multe si sa realizez cate ceva in legatura cu ce inseamna “a nu renunta la visele tale”.

    Felicitari !

  4. Eu vreau sa ma apuc de medicina la anul, desi am 27 de ani. Asa ca nu te lasa descurajata de ceilalti! Daca vrei sa faci ceva, fa! Ai un tata intelept, sa-ti traiasca!😉

  5. Oamenii se îneacă în existența lor mediocră…
    Nici măcar hobby-uri nu au; pasiuni din acelea care să îi acapareze, să le dea energie și după nopți nedormite, care să îi facă să zâmbească mai mult și să se simtă cu adevărat împliniți.
    Le e frică de schimbare, le e frică să fie diferiți, le e frică să își asume șanse.
    La noi după 30-40 de ani, nu mai poți să îți schimbi profesia… e foarte greu. Dar în străinătate e ușor să treci spre altceva.

    Oamenii care zic așa… eu una cred că se simt atacați de oamenii care vor să trăiască diferit față de mulțime. Pentru că poate aceia vor fi fericiți… mai fericiți decât ei cu viața conformistă.

  6. foarte frumos postul acesta…..ai niste parinti extraordinari si e foarte importamt sa te sprijine cineva.
    Din pacate,pesimismul acesta exista in multe domenii dar datoria noastra e sa gasim solutii ,nu sa il agravam pentru ca nu ajungem nicaieri.

  7. Multumesc pentru vorbele care peste care dau aproape zilnic. Multumesc pentru mesajul acesta. Chiar aveam nevoie sa aud/citesc asta. :*
    Succes(uri) in tot ce vrei tu>:D<

  8. de acord cu Gropiţă, sunt exact vorbele pe care aveam nevoie sa le aud😀 o sa studiez in Marea Britanie si eram un pic in depresie din cauza dorului care m ar apuca, teama de necunoscut, dar cititndu-te, imi creste optimismul :*
    o zi buna, cum mi ai facut o si tu mie :))

  9. Ce tata cool! Nu e de mirare ca ai reusit sa faci tot ce vrei. Din pacate, putini au sprijinul si incuviintarea parintilor…si pt ei e mai greu, fie pt ca nu vor sa-i dezamageasca pe cei care i-au dat viata, fie din teama de esec si modul in care acesta s-ar putea rasfrange asupra lor, cee ce generic…poarta numele de lasitate!

  10. Foarte tare, asta e o atitudine sănătoasă! Şi eu vreau să fac peste 2 ani când termin facultatea, paralel cu masterul, şcoala de asistente medicale. Tata zice că pot să fac ce vreau, că mă susţine, dar crede că e pierdere de timp chestia cu asistentele şi să merg cu psihologia înainte, dar parcă vreau să încerc şi în domeniul medical, şi pe urmă, văd eu încotro.

  11. Știam că ești o femeie puternică, dar cu articolul acesta chiar ai dovedit-o. Am impresia că de când ești în Anglia, te-ai schimbat nițel, în bine. Te-ai maturizat, parcă.🙂
    Urmează-ți visele, Grepf, și nu lăsa pe nimeni să-ți ia asta. Mă bucur că faci ce vrei :*

Împarte o felie de grapefruit :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s