De ce era “prea bun” pentru tine?

If you were happy before you met someone, you can be happy after they’re gone.

Unknown

Zicala spune dacă ţie nu-ţi place, altuia nu-i face şi, pe bună dreptate, dacă n-am învăţat din greşelile altora, după ce, bineînţeles, am greşit my way. Ai încercat, până acum, să analizezi de ce unii bărbaţi n-au reuşit să te cucerească şi, de ce, la rândul tău n-ai reuşit să cucereşti anumiţi bărbaţi? (Cred că întrebarea e valabila pentru ambele sexe)

1. Prea sufocant- atunci când planurile tale ajung pe un loc secund, în timp ce planurile partenerului devin prioritare. Pasiunile lui devin pasiunile tale. L-ai urma oriunde, chiar dacă asta îţi poate afecta viitorul. Preferi să îţi ajuţi partenerul decât să iniţiezi ceva al tău. Mi-a fost frică, întotdeauna, de astfel de bărbaţi şi, presupun, nici bărbaţilor nu le plac astfel de femei. Ştiu că sună a mă dedic 100% partenerului, dar e greşit!

Atunci când relaţia se termină, realizezi (desigur, prea târziu) că nu ai nimic, la propriu. Partenerul are o carieră, un hobby sau cel puţin un plan, în timp ce ţie nu ţi-au rămas decât să o iei de la capăt, întrebându-te unde ai greşit, când tu n-ai încercat decât să fii bun, să fii acolo, pentru celălalt.

Foarte important, într-o relaţie, e spaţiul intim individual, diferit de spaţiul intim din cuplu. Partenerii trebuie să înţeleagă că celălalt are nevoie de libertate, nu pentru a înşela, ci tocmai ca să nu înşele, sufocat şi speriat fiind, de o relaţie care vrea tot, în timp ce el dă ceea ce e nevoie. Sunt lucruri care se fac împreună şi lucruri care se fac separat, deşi eşti în cuplu.

Dacă mie îmi place să fac jogging, iar lui îi place să meargă la sală, n-ai să mă vezi prezentă la sală, doar ca să fiu cu el, deşi facem aceeaşi activitate. Dacă lui îi place fotografia, n-o să mă transform în asistenta lui, aia de cară aparatele şi reflectoarele, doar ca să-i fiu alături, aşa cum nici nu mi-aş dori un partener care să scrie sau să editeze pe blogul meu.

2. În pas greşit- mai grav decât orgasmul mimat, într-o relaţie, e atunci când mimezi întreaga relaţie; accepţi mai puţin, fără să comunici problemele tale partenerului, din frică să nu-l superi sau să-l dezamăgeşti. În pas greşit, pentru mine, e atunci când unul simte şi dă mai mult decât celălalt, fie pentru că se implică (prea) mai mult, fie pentru că are această necesitate de a iubi cu totul, ca un flămând de afecţiune. De fiecare dată când se află cu un pas înaintea partenerului, din punct de vedere emoţional, persoana care dă prea mult, se simte trădată.

Lucrurile, din păcate, nu pornesc din acelaşi start, deşi avem aceeaşi prima întâlnire, şi e nevoie de timp şi comunicare ca să se ajungă, dacă nu în acelaşi punct, măcar la o valoare apropiată, astfel încât nici unul dintre parteneri să nu simtă inferioritate. Mi s-a întâmplat să fiu şi cu un pas înainte, în unele relaţii, dar şi cu un pas în urmă, în altele. Ştiu cum e să fii în ambele tabere- să te doară că celălalt nu oferă la fel de mult ca şi tine, dar şi să te enerveze când celălalt cere ceva ce tu nu ai, încă. Nu poţi decât să-l respingi, într-un mod delicat, pentru că nu-ţi doreşti să se termine relaţia, ci să o iei uşor, aşa cum simţi, defapt.

Uneori intrăm în relaţii fără să fim pregătiţi să avem pe cineva lângă noi şi, atunci, avem impresia că celălalt nu e ceea ce căutăm, când defapt, nu căutăm ceva anume. Înainte de a trăi armonios cu cineva, trebuie să îţi găseşti echilibrul emoţional, fără să atribui eşecuri din trecut, căci nu asta înseamnă să înveţi din greşeli.

De aici, poate, şi scuza precum că e “prea bun” pentru tine. Din moment ce nu îţi găseşti scuze la lipsa de interes, în timp ce celălalt e pregătit să te accepte în viaţa lui, preferi să te retragi, decât să îl faci să sufere. Poate şi din acest motiv ajungem în braţe care ne tratează cu indiferenţă, nesiguri fiind că merităm ceea ce ne dorim. Cred că trebuie să experimentezi şi una, şi alta, ca să îţi dai seama că cel mai bine e atunci când găseşti un echilibru între ce dai şi ce primeşti.

Am învăţat că nu trebuie să fii un ac de seringă, ca să intri sub pielea celuilalt. Un strop de indiferenţă poate fi cea mai bună cireaşă de pe tortul relaţiei.

One thought on “De ce era “prea bun” pentru tine?

Împarte o felie de grapefruit :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s