I will be a nurse

Nu ştiu câţi din voi ştiu, dar am absolvit facultatea de Asistenţă Socială- tocmai pentru că mi-s dragi oamenii- să îi ajut, să fiu alături de ei, să le fac ziua mai bună, dacă se poate. Atunci când am venit în Anglia, mi-am dorit să fac un master, dar sub îndrumarea unor oameni buni, m-am decis asupra şcolii de asistente medicale- mi s-a spus că e ceea ce mi se potriveşte şi ar fi păcat să nu fac asta.

Azi am stat de vorbă cu o doamnă de la spital, ca să aflu mai multe despre şcoală, despre ce e greu, ce e uşor, ce e plăcut, ce e neplăcut. După 2 ore de îmbălsămat sufletul, în urma discuţiei, am ajuns la Universitate unde am cerut un formular de înscriere. Dacă nu reuşesc să completez dosarul până pe 18 August, data finală, o să mă înscriu în următorul term- în Aprilie (cel mai probabil atunci, pentru că, pentru Septembrie, anul acesta, nu mai sunt locuri la specializarea pe care mi-o doresc eu- Pediatrie).

Azi m-am simţit un om puternic, chiar dacă meseria în sine este extrem de grea. O să văd fericirea pacienţilor, după ce se recuperează, dar şi durere, moarte- din câte mi-a spus asistenta Irene. Abia aştept să încep şcoala- care durează 3 ani, fără vacanţă. După aceea, dragii mei, mă mut în America sau Dubai! Îmi doresc foarte mult să fac asta şi nu pot să cred că, după atâţia ani, în care am făcut tot felul de specializări (liceu matematică- informatică, apoi universitate cu profil uman), m-am decis asupra şcolii de nurse- visul tatălui meu, chemarea mea sufletească.

Mi-am ales specializarea Pediatrie, deşi asistenta cu care am vorbit azi mi-a spus că e cea mai dură, când e vorba să pierzi pacienţi, ea fiind mama a 3 fetiţe. Ştiu, din propria experienţă- când am fost în practică la diferite Case de copii din România, cât de repede te ataşezi de ei şi cât de dureros e să te desparţi de ei, cu atât mai mult când ei sunt bolnavi- uneori în cazuri terminale.

Sper, din tot sufletul, să-mi reuşească, cu ajutorul lui Doamne- Doamne, să fac şi acest lucru. Momentan, trebuie să-mi pun la punct câteva acte, inclusiv echivalarea studiilor. – O să iubeşti oamenii şi mai tare şi o să-ţi apreciezi viaţa şi mai mult, după această experienţă, mi-a spus, la final, Irene.

17 thoughts on “I will be a nurse

  1. Mult, mult succes in ce vrei sa incepi! Sunt sigura ca rezultatele nu vor intarzia sa apara si sunt la fel de sigura ca vei fi o nurse (daca nu chiar doctorita) de exceptie 😉

  2. Ce frumos, Grepf.🙂 Îți doresc să reușești tot ce îți dorești și mă bucur că îți urmezi dorințele sufletului.

  3. Succes!
    Imi place sa te citesc…. desi, uneori, esti prea copilaroasa… probabil asta e felul tau de a te alinta, dar ai si ceva specific fetelor (moldovence): revii uneori la succesele/insucesele amoroase…. te framanti, cauti o pereche… nu te opri! continua cu rascolitul… Visele tale, spuse cu glas tare, sunt pe cale sa se contureze, chiar si numai fiindca le auzi ecoul…. Cred ca asa (cum faci tu) e cel mai corect sa planifici, sa proiectezi, sa analizezi, o viata, chiar in timp ce o traiesti (design on processing, daca nu gresesc)

  4. mi te imaginez in “the sun also rise”, mai lipsesc din decorul story-ului tau de asta data, razboiul, el-ul care sa ajunga in america sau dubai (unde zis-ai ca vrei tu sa ajungi sa fii nurse pe sectia de pediatrie!) si mobilizarea nurselor de pe toate sectiile pt cazurile de necesitate cum ar fi cea de razboi, unde e multa treaba de facut, solicitarile psiho-emotionale fiind extraordinar de puternice si te vad in stare a confrunta moartea ce-ar paste langa tine si pacienti cu o darzenie apreciabila ce face din tine omul-erou! si hemingway asta ce sa scrie, razboaie, scrieri, arme, idile, vieti si povesti la limita vietii si mortii!
    nu e menita a descuraja opinia mea, ci e una subiectiva si care imbraca in ceva haine…
    orice alegi si oriunde ar fi sa ajungi sa faci ce vei alege, succes iti doresc si invinge alaturi de pacient totul!🙂

  5. Grapefruits,
    si eu sunt din Moldova si vreau sa imi continui studiile in Romania. Ce sfaturi poti sa-mi dai… ? Chiar si referitor la o profesie eventuala. Mi-e greu sa aleg si nici nu stiu la ce sa ma astept acolo. Tu unde ai facut studii? Am auzit ca Cuza este una dintre cele mai bune.

    Salut!

  6. Eu lucrez ca si asistent medical pe o sectie de Terapie Intensiva Pediatrie, de cici ani si ceva. Si cu cat trece mai mult timp, cu atat am certitudinea ca nu eu am ales sa fac asta, ci am fost aleasa sa fac meseria asta! E greu, dar nu as face altceva! E greu cand ingrijesti luni de zile copii aflati in moarte cerebrala, dar e minunat cand, dupa ani de zile, inca tii legatura cu fostii pacinti! E minunat cand te opreste cineva pe strada si iti spune ca, in toata perioada aia neagra, cand copilul era bolnav, tu ai fost ca o luminita!

    Moare ceva din tine de fiecare data cand pierzi un pacient, dar intotdeauna gasesti puterea sa mergi mai departe pentru ceilalti, care au nevoie de tine…
    Succes!

Împarte o felie de grapefruit :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s