Doamne fereşte, nu sunt o sfântă!

Ştim cu toţii vorba precum că, în spatele ecranului, poţi fi oricine, orice. Poţi să manipulezi, cu ajutorul cuvintelor, zeci de cititori, creduli sau mai puţin creduli. Poţi să impresionezi, prin felul în care scrii. Poţi să atragi sau să respingi oameni, prin felul tău de a fi, ca şi blogger- în special blogger personal.

Atunci când scriu despre momentele, evenimentele, sentimentele din viaţa mea, nu fac asta ca să mă laud, nu fac asta ca să impresionez, nu fac asta de dragul de a scrie, nu fac asta pentru cineva anume, ci pentru mine. Nu pot, deci, să mint. Nu pot să par pisica blândă, nu pot să fiu mereu fata bună şi deşteaptă. Fata cuminte şi descurcăreaţă- nu pot să fiu o mască, doar ca să nu fiu judecată. Nu sunt un exemplu decât mie însumi.

Atunci când scriu despre momentele, evenimentele sau sentimentele din viaţa mea, fac asta pentru oamenii care, poate, au de învăţat din greşelile mele, din alegerile mele, din situaţiile asemănătoare. Fac asta ca să vadă unde poţi greşi, cum poţi reuşi sau cum poţi face faţă unui eşec. Oamenii trebuie să citească dincolo de poveste, aşa cum citeşti un roman, făsă să-l asociezi pe Dostoievski cu unul din fraţii Karamazov.

Nu mi-a fost ruşine, niciodată, să scriu despre mine, fie că a fost vorba de iubire, de despărţire, de oamenii pe care i-am întâlnit, de oamenii care m-au dezamăgit sau i-am dezamăgit. N-am încercat să par mai mult decât sunt; fac alegeri inteligente şi fac alegeri prosteşti. Am grijă de mine, aşa cum m-am obişnuit de mică. Am învăţat să deosebesc oamenii buni de cei răi, chiar dacă uneori par naivă.

Nu regret deciziile pe care le iau; dacă am făcut alegerea potrivită- mă felicit. Dacă am greşit, îmi primesc palma, plâng şi merg mai departe. La sfârşitul zilei, dacă nu mi-am dezamăgit părinţii sau pe mine, nu văd de ce ceilalţi oameni ar trebui să mă judece. Eu nu pot să mă dezvolt decât prin prisma celorlalţi oameni, inclusiv oameni răi sau buni. Nu sunt sfântă, nu păcătuiesc. Cred în dacă nu faci rău, n-ai de ce să ajungi în Iad, dacă eşti destul de bun, îţi ajunge Raiul de pe Pământ.

3 thoughts on “Doamne fereşte, nu sunt o sfântă!

  1. Cat timp poti sa mergi – inainte – cu capul sus si sa-ti asumi si bunele si mai putin bunele, e bine. Perfectiunea – care oricum nu exista – atrage mai putin decat un spirit liber care are curaj sa traiasca. Ceea ce, dupa mine, nu e putin lucru. Intr-o lume in care cel mai usor e sa accepti si sa te resemnezi e, intr-adevar, un curaj sa iesi din tipar!

    Fii tu! E cel mai bine.🙂

  2. Stai linistita , noi , cititorii tai , ne dam seama ca nu scrii toate aceste trairi,sentimente etc. ca sa impresionezi.Prin felul tau de a scrie,prin sinceritatea ta , deja nu mai e nevoie de cuvinte pt a explica ca nu te lauzi sau o faci doar din dorinta de a impresiona.Esti o persoana speciala si-ti iubesc blogul,felul de a scrie si curajul tau ! Sa ai parte de tot ce este mai bun in viata , pt ca meriti🙂 ! Succes in continuare si sa nu renunti niciodata la acest blog , pentru ca ne vei dezagamagi pe noi , pe toti cititorii tai.

Împarte o felie de grapefruit :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s