What a crazy life I have!

“ If you ask me what I came into this life to do, I will tell you: I came to live out loud. ”

– Emile Zola

Ieri a fost weekendul destinat culturii indiene, în Birmingham- motiv pentru care am savurat mâncare tradiţională, am ascultat muzică şi am văzut cum se machiază, cum dansează, cum îşi pun turbanele (bărbaţii) şi rochiile specifice lor (femeile).

Înainte să plec spre casă, am intrat în unul din localurile în care îmi place să mănânc. Mi-am comandat, m-am aşezat la masă şi… la un moment dat, 3 bărbaţi ai naibii de frumoşi, la costum (între 25 şi 30 de ani), întră şi îşi comandă de mâncare.

Akward moment, când îţi pică salata din gură, în timp ce într-o mână ţii o aripioară crocantă de pui, iar 3 bărbaţi te privesc, zâmbind.

– Putem sta la masă cu tine, mă întreabă unul din ei.
– Îhî, spun eu, concentrându-mă asupra aripioarei, sigură fiind că am roşit.
– Pot să te întreb ceva, cu speranţa să nu sune prea ciudat?
– Îhî, spun eu, înghiţând în sec din aceeaşi aripioară.
– Venim de la o întâlnire de afaceri, suntem din Manchester şi ne-am dori să rămânem în Birmingham în seara asta, for some club fun. Problema e că, toate hainele noastre sunt în bagaj, şifonate, iar de mers la costum, nu avem chef.
În timp ce povesteşte, ceilalţi doi se aşează la masă. Akward moment când nu nimereşti boabele de porumb din salată, în timp ce ei înfulecă din pizza fără nicio jenă.
– Cum te numeşti?
– Maria.
– Poloneză, rusoaică?
– Nop.
– România mai are fete frumoase.
– Şi grijulii, spune celălalt, ştii că X e căsătorit cu Roxana?
– Da- da, ai dreptate, vorbesc ei între ei.
– După cum îţi spuneam, vrem să mergem în club, dar hainele noastre sunt şifonate şi te rugăm, dacă eşti bună, să ne calci şi nouă 2 tricouri şi o cămaşă. Ştim că bărbaţii cer asta după ce se căsătoresc, nu la o primă întâlnire, dar situaţia de faţă cere să fim sinceri din prima.
În momentul următor izbucnesc în râs. Ei se uită ca blegii, jenaţi, simpatici.
– Glumiţi, nu? îi întreb eu.
– Nu, te rugăm frumos. Please. Please. Nu fă situaţia asta să fie şi mai jenantă decât este pentru noi
Şi uite aşa, stau la masă cu 3 bărbaţi frumoşi, unul profesor de matematică, altul avocat şi celălalt proprietarul firmei Enzio Design, rugându-mă, printre complimente, să le calc şi lor 2 tricouri şi o camăşă. A, şi dacă sunt drăguţă, să pun şi telefonul unuia dintre ei la încărcat, cât timp calc. Sincer, voi i-aţi fi refuzat?

[…] n-am putut să invit 3 bărbaţi străini în casă, aşa că m-au aşteptat în faţa uşei, în timp ce eu le călcam hainele. Imaginaţi-vă, apoi, o convorbire la geam, în care le arătam dacă hainele sunt bine călcate sau nu.
– Dacă poţi să le arunci, ne schimbăm aici, în faţa ta. Stripteaze la balcon, varianta modernă Romeo şi Julieta. Poate nu sună fun, dar ieri am trăit momente de fericire nebună, prin natura întâmplării. S-au schimbat, după aceea, pe bancheta din spate, făcând maşina să răsune de râsete isterice.
– Apropo, dacă îţi pui o rochie şi tocuri, în mai puţin de 10 minute, eşti invitata noastră în seara asta, cu promisiunea să avem grijă de tine. Haide, că nu ai nevoie de machiaj, o rochie şi tocuri şi ne-ai dat gata pe toţi.

În următoare jumătate de oră, eram eu şi 3 bărbaţi frumoşi în centrul Birminghamului, ei făcând pe bodygarzii, eu făcând pe vedetă- just for fun. Poate sună nedemn de o fată cuminte, dar tipii au fost extrem de cumsecade, fără să facă apropo-uri cu tentă sexuală, fără gesturi de ţărănoi. M-am simţit extraordinar de bine, nu pentru clubul de fiţe, nu pentru că am băut şampanie, ci pentru că am întâlnit 3 oameni de treabă. Urmează să ajung în Manchester, pentru un mega concert, la invitaţia lor. Dacă mă hotărăsc să mă mut în Manchester, mi-au promis că îmi găsesc şi job, cu oameni cumsecade, nu ca toţi perverşii de i-am întâlnit până acum. Când m-au condus acasă, au cântăt tot drumul Maria-Maria. Ne-am mulţumit reciproc pentru seara minunată, bucuroşi de cunoştinţă.

– Unul din noi o să se însoare cu tine, Maria. Cu siguranţă mai venim în Birmingham, cu hainele şifonate, intenţionat de data aceasta, mi-au spus ei la plecare. Dimineaţă, pe la ora 5, m-au trezit cu telefoanele, să-mi spună că au ajuns cu bine acasă, aşa cum au promis că o să facă. Cică ne vedem vinerea viitoare, cică sunt cea mai fun fată din lume, calc bine, sunt frumoasă şi dansez extraordinar- numai bună de măritat, cu oricare din ei trei.

– Why me, am întrebat azi, la telefon.
– Pentru că stăteai cuminte, mâncând aripioarele cu mâna. Erai nemachiată şi ne-ai vorbit frumos. Pentru că ne-ai zâmbit înapoi, pentru că nu ne plac figurantele.

Sunt nebună, ştiu.

35 thoughts on “What a crazy life I have!

  1. Asa, si tu inviti sa se aseze langa tine toti barbatii care ti-o cer? Nu de alta, dar la prima vedere, n-aveai de unde sa stii ca-s si cumsecade, nu doar frumosi…
    Mie mi se pare curaj ce-ai facut – bine, curaj de-ala inconstient… si, din partea lor, o joaca. Care le-ai iesit.

    Fara suparare, sper, grapefruitului nu-i sta bine incruntat…😀

    • sa zicem ca m-am bazat pe instinct; daca ar fi fost genul de baieti smecherasi, nu as fi dat curs liber situatiei. Mi se intampla, pe strada, sa mi se ceara nr de telefon, dar nu-l dau. Credeam, iniatial, ca o sa fie doar o discutie, la masa,

      Nu ma supar, stiu ca a fost o nebunie ce am facut, in sensul de curaj inconstient, dar uneori e bine sa faci si ceva ce nu se cuvine, atata timp cat nu iti daunezi.

    • Nu stiu. Cum am spus mai sus, nu credeam decat ca o sa fie o conversatie, ca o sa ceara nr de telefon, ca…etc. Dar dupa ce am stat de vorba cu ei, mi-au spus cu ce se ocupa, pentru ce au venit in Bham,…. nu as fi plecat cu ei daca nu-mi ispirau incredere.

  2. curajul tineretii…primul impuls…nu-i nimic in neregula:)
    cu timpul ai sa fii mai temperata….bucura-te de momentele astea si atat:)

    • N-am specificat în post, dar telefonul (care era la încărcat) şi actele lor au rămas la mine acasă, în timp ce noi eram în club- ştiam deci că nu avea să mi se întâmple nimic. Nu aş fi acceptat compania lor, dacă nu mi se păreau educaţi, iar din conversaţie, mi s-au părut de încredere. Desigur, a fost o nebunie şi nu ştiu dacă aş mai repeta-o, dar mă bazez uneori pe instinct.

      Plus la asta, ce e viaţa fără ceva ieşit in comun?

  3. Ce intamplare frumoasa! Si eu am patit ceva asemanator. Si din asta m-am ales cu un love-story. Care a durat doi ani si jumatate si mi-a schimbat viata. Asa ca…cine stie ?🙂

  4. Toată lumea pe aici pare să îşi facă griji. Foarte tare întâmplarea. M-a binedispus şi ţi-a dat şi ţie ceva de care să te bucuri şi să îţi aminteşti cu plăcere mai târziu. Nu e nimic rău în asta. Prea multe griji strică şi nu poţi trăi viaţa cu veşnica frică de a nu păţi cumva ceva.

    • Mulţumesc Alex!!! Chiar mă întrebam, pentru o secundă, dacă am făcut bine, scriind asta, ca să nu creadă, Doamne fereşte, cineva, că fac din astea mereu sau alte lucruri nedemne de o fată ca mine :))

  5. Nu înţeleg de ce unora le e teamă să strecoare puţină nebunie în viaţa de zi cu zi🙂 Mai ales atunci când intuiţia îţi spune că e ok to do that😛 Mă bucur că te-ai distrat şi… rămâi la fel – spontană şi fără ‘fiţe’!🙂

Împarte o felie de grapefruit :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s