Sunt dezamăgită. Ăsta e cuvântul.

Se spune că noi, femeile, vorbim prea mult. Da, vorbim prea mult pentru cineva care nu e dispus să asculte. Îmi pară rău că adevărul scoate ochii- ochii celor care oricum nu sunt dispuşi să vadă. Vorbiţi de propria mea experienţă? Să vă spun eu despre propria experienţă- am avut parte de băieţi extraordinari şi de băieţi mediocri. Greşeala mea, ca femeie, e că am încercat să schimb bărbatul mediocru; poate nu pentru propria fericire, ci pentru fericirea femeilor care avea să le întâlnească după mine.

Greşeala mea, cu acest post, e că am încercat să vorbesc în numele a mii de femei, nu doar din România, care au parte de relaţii mediocre, cu bărbaţi mediocri. Nu toţi, dar o foarte mare parte din ei. Cu cât numărul plângerilor e mai mare, însă, cu atât şeful e mai nemulţumit. Scopul meu a fost, nu să lovesc în majoritatea bărbaţilor (care nu a fost o majoritatea, ci un grup- grupul bărbaţilor mediocri), ci să îl fac pe bărbat- oricare ar fi el, din orice minoritate sau majoritate, să se întrebe: – Eu fac ceva frumos pentru iubita mea? Eu o alint îndeajuns? Când a fost ultima oară când i-am cumpărat flori? Nu- voi aţi văzut coaja bubei, nu durerea ei.

M-a revoltat, când am avut parte de un bărbat extraordinar, ideea că unii pot-vor-şi fac lucruri minunate, în timp ce unii sunt pur şi simplu dezinteresaţi, indiferent de educaţia şi cultura lor. Eu nu admit ca femeia de la ţară să fie mai nefericită decât femeia de la oraş, aşa cum nu admit ca femeia urâtă să fie mai nefericită decât cea frumoasă- din cauza unui bărbat. Nu admit, nici în ruptul capului, să-mi petrec zilele alături de un bărbat care trăieşte alături de mine, fără să îi dăruiesc momente frumoase şi fără să-mi ofere momente de neuitat- nu doar în prima lună de relaţie, nu doar în primele partide de sex nebun, nu doar în vacanţe, nu doar în momentele bune! Ci în fiecare moment al relaţiei noaste, ca şi cuplu, când ar trebui, împreună, să ne preocupe fericirea celuilalt.

Sunt dezamăgită, nu doar pentru mine, ci pentru femeile care speră, poate în fiecare zi, ca iubitul să-i aducă o floricică, când se întoarce de la muncă- chiar şi Ion şi Vasile, de la Cuca Măcăii, chiar şi Robert şi Mircea, de la Bucureşti. Eu îmi pun parfum în fiecare seară, înainte de culcare- chiar dacă am sau nu am un bărbat în pat. Eu îmi fac griji, în fiecare dimineaţă, dacă arăt bine sau dacă nu-mi miroase gura, indiferent dacă am un bărbat sau nu în pat. Eu, ca femeie, îmi fac griji, ZILNIC, pentru ce sunt în faţa bărbatului meu, indiferent dacă observă el sau nu. Mulţi însă din voi, bărbaţilor, nu observaţi!

Mi-aş fi dorit ca, atunci când aţi terminat de citit, nu să mă întrebaţi diverse lucruri neimportante, referitoare sau pe lângă subiect, ci să vă întrebaţi ce aţi făcut în ultima săptămână pentru prietena/soţia voastră, care să-i fi zmuls un zâmbet sau o licărirea din ochi. Dacă ar fi existat măcar o zi, din cele şapte, sau şase, ca să dăm şi bărbatului o zi de odihnă- în care ea- cea pe care o iubiţi- s-a simţit fericită datorită unui gest făcut de voi, aţi fi respirat uşuraţi, fără să vă pese de bat eu câmpii sau nu.

Eu, dacă citesc un articol despre cât de curve sunt femeile, cât de materialiste, cât de proaste, cât de piţipoance, cât de câte şi mai câte- nu aduc, ca şi contra argument, faptul că şi bărbaţii sunt proşti, pe interes, neîngrijiţi, ci încerc să găsesc, împreună cu autorul, soluţii, căci pentru asta îşi expun sexele părerile despre opusul lor- ca să se educe, nu ca să se scuipe, nu ca să se ridice unul pe un nivel mai înalt decât celălalt.

Aş fi atât de fericită dacă cel puţin 10% din cei care au comentat sau au dat Like să fi schimbat ceva. Aş fi mulţumită dacă cel puţin 10% din iubitele voastre o să primeasc flori, nu pentru că am scris eu un articol, pe care întâmplător l-aţi citit, ci pentru că merită- iubitele voastre fiind. Eu sunt fericită- nu vorbesc din propria frustrare. Vorbesc pentru fetele care au impresia că aşa e normal, doar pentru că aşa ne-aţi obişnuit. Vorbesc pentru fetele care n-o să ceară niciodată flori, deşi o să aştepte, întotdeauna.

Eu ştiu prea bine cum e să fii om normal. Cum e să munceşti. Cum e să fii toată ziua plecat, să mănânci covrigi de la metrou şi să transpiri în RATB. Ştiu cât de monotănă e viaţa la sat şi cât de agitată şi obositoare e la oraş. Ştiu cum e să vii acasă şi să nu-ţi doreşti decât un duş şi ceva de umplut stomacul, fără niciun chef ca a doua zi să o iei de la capăt. Ştiu cum e să nu ai bani, ştiu cum e să ai probleme. Ştiu cum e să nu vrei să te trezeşti dimineaţa şi cum e când ai chef, aşa, fără motiv. Ştiu cât de repede trece timpul- indiferent dacă eşti singur sau într-o relaţie. Mi-ar plăcea, însă, ca în ritmul acesta, celălalt să facă lucrurile, dacă nu mai uşoare, măcar mai frumoase.

25 thoughts on “Sunt dezamăgită. Ăsta e cuvântul.

  1. WYSIWYG … aplicat de data asta la viata, e “What You Search Is What You Get” … indiferent ca ulterior e “bun” sau “rau”, de fapt aia ne-am ales si ne alegem fiecare dintre noi. perfectiune nu exista in nici o tabara si cine uita asta va “plange” mai incolo (fie ca alearga dupa o “Fata Morgana” o viata intreaga, fie ca se iluzioneaza la un moment dat c-a dat de una).

    in rest, la exagerari gen “Ci în fiecare moment al relaţiei noaste, ca şi cuplu, când ar trebui, împreună, să ne preocupe fericirea celuilalt.” nu pot decat sa zambesc amar pentru ca printre momentele alea ale relatiei sunt momente in care fiecare e egoist fara limita, uitand de altruismul specific iubirii (ex. iti moare mama/tatal/fratele/sora si tare ma indoiesc ca o buna bucata de timp, pe primul loc va fi partenerul/partenera … chiar daca pentru el/ra tu si binele tau vor fi prioritatea nr.1). da’ nah: cand esti tanar inca n-ai avut cand sa-ti inveti lectiile vietii … si in plus e normal sa tinzi spre ideal. abia mai incolo intelegi ca e normal (sa continui neincetat) sa-ti doresti raiul … fara sa uiti insa ca el (prin definitie) nu exista pe pamant.

    viata (oricat de optimist ar fi cineva) nu-i o croaziera de lux presarata pe alocuri cu tiny mishaps … ci e o calatorie pe un ocean in mare parte furtunos, intr-o barcuta mica, din cand in cand e si senin, daca-i prea mult senin te coace soarele de viu, mancare ai daca prinzi ceva, mai dai de-o meduza, mai de niste rechini, scurte escale pe insule fara apa potabila, etc. … (it’s) a lifelong battle for survival in cautarea acelei insule care are macar apa potabila si ceva de mancare pe ea, atat cat sa nu fii obligat sa urci din nou in barcuta aia … ca nici pe insula aia nu-i raiul pe pamant (si deci “lupta” aia nu se incheie decat atunci cand ai terminat de trait).

    ps: se spune ca-i bine sa fim atenti ce ne dorim deoarece s-ar putea sa si primim ceea ce ne dorim … “bunul” sau “binele” absolut nu exista, el e intotdeauna insotit si de raul pe masura. da, un timp ii poti nega (partii “rele”) relativ lejer existenta … da’ nu o viata intreaga!

  2. Sa nu te astepti sa ii si impresioneze pe vreounul.Chestiile astea sunt vesnice si asa pier.Nu ca nu vad…nu vor sa vada , nu dau importanta lucrurilor marunte asa cum facem noi…in fine or sa se agite la raspunsuri si pareri insa….niciodata nu vor fi macar o zi asa cum si-ar dori o femeie,
    Foarte bun postul !!! Bravo!

    • eu stiu pe cineva care te-ar contrazice lejer. da’ nah: oricum n-ai crede pana nu vezi cu ochii tai, si chiar si atunci ai avea probabil dubii … intrebarea cheie fiind: de ce nu poti sa crezi?

    • Eu cred ca asteptarile unei femei cresc tot timpul si lucrurile marunte nu mai raman asa de marunte cum se pretinde defapt…

      Cred ca fiecare din noi a plecat de la ideea de a face gesturi frumoase dar fiecare pe parcurs s-a pierdut prin experientele pe care le-a avut in viata…

      De multe ori dau dovada ca nu stiu ce vor, te vor muncitor, da’ niciodata obosit, ambitios si hotarat in ce faci dar tot timpul atent la ele, sportiv, energic dar niciodata transpirat si ocupat…

      Dar poate tot universul asta nu se invarte doar in jurul femeilor, femeia e un partener nu un obiectiv, nu un personaj pe care am ajuns sa-l venerez. Fiecare din noi avem vise si aspiratii si fiecare iubim si apreciem in felul nostru… ca intampla toate fix cum va doriti voi ? asta e alta poveste… aveti parte si de multe clisee, un barbat normal isi cauta o femeie simpatica si dezghetata… si asta e tot!

      Genul asta de afirmatii “niciodata nu vor fi macar o zi asa cum si-ar dori o femeie” ma
      scoate din minti, daca esti atat de nemultumita si ai pretentii si aspiratii atat de mari, stai singura si vaita-te pe bloguri, sunt sigur ca asta te scoate din pana asta de admiratori!

      Cred ca se pune prea mult accentul pe ce trebuie sa faca barbatul ca sa fie femeia fericitia in loc sa se dezbata ce ar trebui sa facem impreuna ca sa ne simtim mai ok…

  3. Personal nu am comentat la articolul precedent care a dus la scrierea actualului tocmai pentru că citind mi-am dat seama că nu e generalist. Eu știu de ce situații am dat în viață până acum și știu și de situațiile pe care le-au avut alții. Am dat de fete cărora nu le plăceau fllorile, de fete cărora nu le plăceau surprizele, sau care erau cel mult amuzate de un gest romantic, dar asta nu înseamnă că o să generalizez și o să spun că fetele sunt așa sau altfel. Clar, e doar o categorie de fete🙂

  4. Imi plac mult subiectele abordate de tine!🙂

    Dupa parerea mea, ambilor parteneri le sta in putinta sa-si faca relatia mai frumoasa. Poate si ei ar fi mai atenti, mai calzi, mai amuzanti daca le-am creea contextul potrivit. Candva ma declaram o feminista convinsa, dar timpul si situatiile cu care m-am confruntat…m-au determinat sa inteleg si, mai ales, sa accept ca NUUUU suntem mai bune ca ei. Consider ca ar trebui sa ne concentram asupra defectelor noastre, sa incercam sa schimbam ceva inainte de a le pretinde ceva.

    P.S.: Exista si barbati ‘simpli’, normali…care stiu sa ofere o floare. Exista si barbati sofisticati care stiu sa plictiseasca o femeie vorbind la infinit despre calitatile lor.

  5. E de datoria amandurora sa ofere atata cat primesc. Nu mi-a placut niciodata sa fiu eu cea care iubeste mai mult, ofera mai mult, observa mai multe etc. Cat ofer sa mi se ofere. Din fericire am aproape barbatul care nu are nevoie de o zi ” speciala ” in calendar pentru a-mi aduce flori, a-mi gati din senin, a-mi zice ca sunt frumoasa si el are femeia care-i ofera acelasi lucru. Dar da, sunt multi/multe ce-si iau partenerul ca pe un … lucru,ce-l folosesc cand simt nevoia,care nu considera ca dupa N ani de relatie mai este nevoie de o floare, de o cina gatita, de un compliment de un … te iubesc.
    Pacat de cei ce se pierd pe drum!

  6. Si daca ai avut baieti extraordinari de ce nu mai esti cu el/ei ?😆

    Ca asa-i femeia.. si cand are un extraordinar langa ea, tot se strica ceva.. sau hai sa fiu mai bland, strica tot extraordinarul de el😆

    “Sunt dezamăgită, nu doar pentru mine, ci pentru femeile care speră, poate în fiecare zi, ca iubitul să-i aducă o floricică, când se întoarce de la muncă- chiar şi Ion şi Vasile, de la Cuca Măcăii, chiar şi Robert şi Mircea, de la Bucureşti. Eu îmi pun parfum în fiecare seară, înainte de culcare- chiar dacă am sau nu am un bărbat în pat. Eu îmi fac griji, în fiecare dimineaţă, dacă arăt bine sau dacă nu-mi miroase gura, indiferent dacă am un bărbat sau nu în pat. Eu, ca femeie, îmi fac griji, ZILNIC, pentru ce sunt în faţa bărbatului meu, indiferent dacă observă el sau nu. Mulţi însă din voi, bărbaţilor, nu observaţi!”

    O bere cand ne aduci si noua din proprie initiativa, inainte de a ne cere flori in gand sau cu vocea ? :))) Doar prin faptul ca te-ai gandit sa ne aduci si noua o berica sau 2 sau 3 din proprie initiativa fara a va gandi ca niste obsedate de silueta si sanatate, ci a va gandi gen:”Ia sa-i iau dragului si-o bericica, ca sa nu rugineze de la atata apa plata ce i-am dat pana acum”😆

    • Am uitat sa corectez mai sus: cand NE SI CUMPARA DIN PROPRIE INITIATIVA (ca una e sa aduci ce a bagat el deja in frigider si alta e sa te duci singura si sa si CUMPERI)

      Dar nu vreau sa se pun totul pe faza unei beri caci ala a fost DOAR UN exemplu.. si evident, mai pot fi si altele.

    • @Lusio

      Mai mai mai :)) mai lasa exemplele cu berea. La noi e mereu in frigider si de cele mai multe ori pt. ca o cumpar eu si cu toate acestea el e un plictisit :)), pur si simplu unii barbati sunt asa de la mama natura (este valabil si pt.femei). De ce ajungi sa te vaiti dupa cativa ani de relatie? MAI SIMPLU DECAT CREZI…pentru ca s-a dus dragostea si poti vedea cu claritate cum este cel de langa tine. Incepi sa-i suporti mai greu toanele si devii constient de defectele sale.

      • se spun ca nu poti cunoaste de tot un om nici intr-o viata intreaga … si totusi multi oameni tocmai asta presupun: ca stiu totul despre celalalt, ca nu mai e nimic de descoperit … si asta e primul pas spre indiferenta & plictiseala.

        • Asteptarile nu-si au rostul din partea cuiva care in 10 ani (dau un exemplu la intamplare) , a hibernat in invelisul propriu de carne si piele.
          Mirajul asta al uimirii audientei de care amintesti tu, e viclean si propriu revistelor cu coperti lucioase…
          Asta e ceea ce garanteaza indiferenta si plictiseala.

  7. Na, ca se gasi si echivalentul florilor: a cumpara bere🙂. Astept ziua in care barbatii se vor tangui pe bloguri: “Unde-n lumea asta mai exista-o Cosanzeana care sa-mi ia si mie o bere ? Mai des, asa, sa-mi infrumuseteze viata, sa ma simt si eu iubit.” :)) Atentie, din banii ei.
    In rest, poti sa fii si catel🙂. Adesea oamenii se plictisesc. De obicei unul mai repede decat celalalt. Iar femeia e un animal cu un simt acut al statutului social :)).

    • Bine, asta e o alta discutie, da’ ai tu dreptate, oamenii se plictisesc sau, poate nu e cel mai bun cuvant. Ceea ce simt se schimba. Din pacate, schimbarea asta n-are loc in acelasi timp pentru amandoi. Sau nu e in aceeasi directie. De-acolo vin cele mai multe dintre neasjunsuri.
      Hai mai, uneori nu e cel mai rau lucru sa fii catel.🙂

  8. Grape, dezamagirea asta o sa treaca. Cand o sa ai langa tine un om pe care-l vei iubi. Nu va mai conta ca vine zilnic cu flori sau nu pentru ca alta va fi esenta. El chiar va face lucrurile si mai usoare, si mai frumoase. Nu va trebui sa fie barbatul perfect, iubindu-l, asa il vei vedea. 🙂

    • pai, cere mai mult…. dar nu uita sa faci diferenta intre ceea ce conteaza cu adevarat si ceea ce e doar… umplutura…
      nu e rau sa vrei mai mult, e rau sa nu stii ce vrei… dar nici aia nu inseamna sfarsitul lumii, ca, cu timpul, oricum te inveti sa iei lucrurile altfel si dezamagirile astea capata alte intelesuri…🙂

Împarte o felie de grapefruit :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s