Flashback

E atât de ciudat cum, în timp, oamenii pe care i-ai iubit îţi devin, nu străini- ci cunoscuţi despre care nu mai ştii nimic. Parcă tot ce ştiai, ţinea de voi doi, iar după ce doi nu mai există- persoana celuilalt devine asemeni străinului pe care îl confunzi, câteodată, cu altcineva, cunoscut.

Ciudată şi inima, ciudat şi creierul uman. Păcat că, de cele mai multe ori, nu pot lucra simultan- ar face o echipă bună. Aşa, în acoperire… uită inima ce-a gândit creierul- iar acestuia din urmă nu-i pasă ce simte inima.

4 thoughts on “Flashback

  1. Been there, done that. Ce e mai ciudat este ca vezi persoana pe care ai iubit-o odata, cu alti ochii, cu detasament, si ,ciudat, parca e alta. Nu o mai vezi prin filtrul sentimentelor, ci pur si simplu ca o persoana straina.

  2. “Eu, tu si restu’ lumii”. Cam asa vad eu lucrurile. Cred ca atunci cand ni se schimba sentimentele pentru acea persoana, ea devine la fel ca “restul lumii”. Iar lumea se imparte in “Eu si restul lumii”…pana data viitoare.

Împarte o felie de grapefruit :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s