Băiatul cu ochii…în carte

Azi, în autobuz, din coincidenţă (sau nu) m-am aşezat lângă un tip care a scos, în acelaşi timp cu mine, o carte din servieta lui (eu, bineînţeles, din geanta mea). A fost un moment din acela, ciudat- dacă am fi fost în film, ne-am fi întors unul către celălalt, afară ar fi început să plouă (mai ales că suntem în UK, scenariul n-ar fi fost greu de dus la capăt) şi ne-am fi îndrăgostit unul de celălalt.

A schiţat un zâmbet şi, timp de jumătate de oră, am avut impresia că se grăbea să citească, doar ca să dea pagina mai repede ca mine. Boys. În momentul în care am râs (în linişte), din cauza unui pasaj din cartea mea, evident, mai bună decât a lui, s-a întors către mine, mi-a memorat pagina, ca şi cum am fi citit aceeaşi carte, iar el avea să afle de ce râd.

Cu o staţie înainte de casă, am închis cartea, am băgat-o în geantă. La fel şi el. A coborât la aceeaşi staţie cu mine şi nu ştiu dacă din cauza mea. N-am avut curaj să mă întorc, ca să văd dacă se uită după/la mine. Desigur, toate acestea pot fi închipuirile mele. Girls. Dacă are noroc, poate ne întâlnim şi mâine, pe aceeaşi rută.

5 thoughts on “Băiatul cu ochii…în carte

Împarte o felie de grapefruit :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s