Playing

Abia am timp de mine  nu mai am timp de pierdut aiurea. În timpul săptămânii fac naveta între 3 oraşe- pentru joburi. Am cunoscut oameni şi oameni. Constant, zilnic, că sunt un om care place şi, nu ştiu dacă e bine, dar mi-a crescut încrederea de sine. Îmi place să flirtez şi să intimidez băieţii- am o plăcere extraordinară când îi văd bâlbâindu-se. Momentan nu mă gândesc la o relaţie- mă oboseşte ideea în sine.

Nu cred că există- iubeşte-mă aşa cum sunt– când intri într-o relaţie. Atunci trebuie să îţi faci timp pentru celălalt, trebuie să renunţi la anumite obiceiuri, trebuie să te asiguri că îi oferi momente frumoase, trebuie să te gândeşti la el, să-ţi faci griji, să-i faci pe plac, să îi porţi grija, să îi ceri părerea, să îi ceri acceptul, să… să… să…, iar eu nu sunt deloc dispusă. Mie-mi place aşa, să mă îmbrac cum vreau, să mă culc când vreau, să mă întorc acasă când vreau, să mă dau cu ce parfum îmi place, să spăl o farfurie şi să nu dau raportul nimănui.

Mă enervează bărbaţii prea insistenţi, nu-mi dau ocazia să fiu drăguţă până la capăt. Mă sperie faptul că, în ultima vreme, mi s-a adus în discuţie subiectul căsătorie la modul serios, cică trebuie să mă gândesc la copii, cum şi la ce vârstă o să îi am, ca să nu fie o diferenţă prea mare între mine şi ei, când cresc ei mai mari, iar eu, inevitabil, îmbătrânesc. Am şi eu o întrebare, maturii se tâmpesc la cap, până devin mai înţelepţi, la bătrâneţe?

6 thoughts on “Playing

  1. Din pacate cei mai multi nu devin deloc mai intelepti. Ci doar la fel de batuti in cap sau chiar mai rau si mai batrani

  2. Nici mie nu-mi place sa mi se spuna ce sa fac si cum. Cu atat mai mult sa raportez asta. Prea mult imi place libertatea. Si ma ia groaza cand ma gandesc ca va trebui cu timpul sa-mi schimb aceasta atitudine si sa incerc sa duc o viata in doi cu cineva🙂.
    Cat despre intelepciunea maturilor la batranete, cred ca depinde cat de timpit esti in tinerete🙂

  3. too much talk and no communication! si apoi intr-o relatie nu intri daca nu stii sa fii maleabil, sa accepti si sa resptecti partenerul/a (nu in sensul ca esti bi-, ci de la caz la caz, genul care priveste situatia difera, atata doar, nimic mai mult!), punctul acestuia/eia de vedere, pentru ca in final din ce sustine si ce gandesti tu, balansul sa se apropie undeva de o pozitie echilibrata, indiferent de cine lasa de la el/ea si cine accepta lasatul, cat timp, ideal nu e permanent sa existe regula asta: doar unul/a sa accepte lasatul de la el/ea doar pentru ca relatia de cuplu sa existe, pentru ca de mers, nu poate fi vorba cand nemultumirile interioare nu-s aduse in discutie pentru a fi dezbatute cu celalalt de langa tine!

    si de e sa concluzionez, la intrebarea din finalul postarii tale, se pare ca da, ai dreptate, iar la acest fapt constatat isi aduc din plin aportul factorii de mediu (socio-economico-culturali) pe langa genetica ce tine de personal. too much talk and no communication-esti de acord cu asta?

  4. Nu trebuie sa te miri ca primesti cereri in casatorie la anisorii tai. Trebuie doar sa te miri atunci cand il vei gasi pe acela cu care te vei marita si alaturi de care vei ramane mereu, caci asta da raritate!😀

Împarte o felie de grapefruit :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s