14 zile de iubire [2]

După ce am ieşit din restaurant, sărutându-ne pe fiecare scară, până la ieşire, atrăgând privirile celor din jur, invidioşi, oarecum, pe ce aveam noi doi, în acele clipe de iubire nebună, iar ei au uitat sau poate n-au ştiut niciodată că pot să aibă.

Râsul meu, înnăbuşit de buzele încă îşi mai păstrează ecoul în Victoria Square, loc unde am dansat, fără muzică, aşa cum fac oamenii aceea, numiţi actori, prin filmele lor- numai că la noi a fost real, natural, frumos, de neuitat.

A fost de ajuns o singură dată- ca să ţin minte pentru totdeauna. Chiar şi acum, când trec pe acolo, pavajul acela îmi aparţine- o stradă întreagă, numai a mea, prin însăşi amintirea aceasta. Am dansat, în văzul lumii, pe bataia inimilor noastre.

Nu-mi mai amintesc nimic din ziua aceea, decât că am hoinărit străzi întregi, împedicându-ne de oameni, căci nu ne puteam abţine să nu ne sărutăm- cu ochii închişi. Mă dureau muşchii maxilari şi nu sunt sigură dacă de prea mult sărut sau de prea mult râs- doar palmele lui, când îmi strângea faţa cu drag, puteau să facă durerea şi mai dulce.

One thought on “14 zile de iubire [2]

Împarte o felie de grapefruit :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s