La vida loca

Daca nu stiati, romanii si bulgarii nu au drept deplin de munca in Anglia. Exista niste conditii, iar din cauza asta, e mai greu sa te angajezi. Pana acum am lucrat la un magazin de bijuterii, unde faceam si munca de birou. Seful de acolo m-a recomandat pentru acest job, full-time, intr-un restaurant cu specific mexican.

Nu stiu ce i-a zis si cat de prea mult m-a laudat, dar va spun ca, desi n-am experienta de chelnerita, n-am muncit niciodata intr-un restaurant sau bar, turcul m-a facut responsabila de casa de bani, pentru ca sunt singura in care are incredere, m-a pus in front, pentru ca am fatza de “bine ati venit” si trebuie sa am grija ca aud si vad totul, iar asta, din prima zi.

Bineinteles, cand vin clienti rusi, trebuie sa vorbesc cu ei in rusa, cand vin romani, trebuie sa vorbesc cu ei in romana. In rest, trebuie sa zambesc frumos, sa-i fac pe clienti sa-mi soarba din gropitele din obraji. Ce ti-e si cu lumea asta… Trebuie sa fur meserie de la barman, sa invat sa fac cocktailuri, ca sa fiu multi skills.

Daca sunt invitata la restaurant, de clienti, le raspund ca sunt deja la restaurant. Daca imi cer numarul de telefon, la dau numarul de aici. Daca vreau sa scriu pe blog, am tot timpul din lume. Bucatarul sef ma alinta cu specialitati. Baietii nu ma lasa sa fac nimic, seful ma considera de incredere… Ce altceva as putea sa-mi mai doresc?