Ar trebui sa invat sa accept, sa cer, sa pretind. De multe ori, cand mi se ofera ceva, tind sa refuz, pentru ca am impresia ca nimic n-ar trebui sa ti ofere gratuit, indiferent de valoarea sau marimea obiectului. Oamenii au intotdeauna un scop, desigur, iar mie nu-mi place sa ma simt cu nimic obligata, chiar daca uneori nu ti se cere decat un zambet in schimb.
E bine oare, cand oamenii sunt buni cu tine, sa profiti, in sensul bun, de bunatatea lor? Sa iei ce ti se ofera, fara sa lasi impresia ca te-au cumparat sau impresiont cu asta- chiar daca aceste e scopul lor initial? Sa fii nesimtita, cu alte cuvinte, dar sa fii atenta, sa nu depasesti bunul simt, sa nu-ti ignori valorile morale…
Putina nesimtire nu strica in viata.
Nu profiti, accepti sau nu. Daca crestem miza si ajungem la bani, obiecte si alte verdeturi, atunci depinde de alti factori.
Ia si nu te uita inapoi.E cea mai buna decizie.Cu cat te consumi cu ganduri de-astea gen obligatie sau vina,cu atat mai mult pierzi.
Experienta mi-a aratat ca a fi cumpatat e o slabiciune grava in zilele astea.