Month: June 2011

Spune-mi cum te numeşti, ca să ştiu ce probleme ai…

Grapefruits carti citite

Din cartea Bathroom Reader, de Uncle John’s- momentan transformată în Bedroom reader, by me- am scos câteva lucruri interesante (care te-ar ţine o veşnicie în baie, indiferent dacă ai treabă sau nu). M-a captat, aseară, capitolul Mistaken Identity, unde se dă, drept exemplu, numele a trei persoane, care au fost confundate cu alte persoane, ce aveau, desigur, acelaşi nume. Nasty!

Slobodan Dan Milosovic, englez, locuitor al oraşului Londra, din 1980, a fost confundat cu fostul preşedinte al Serbiei, Slobodan Milosevic. În timpul războiului din Kosovo, reporterii din Anglia l-au hărţuit pe englez şi pe vecinii acestuia, făcând asocieri greşite între el şi adevăratul Milosevic. Într-un final, a fost nevoie de intervenţia ex-preşedintelui, ca lucrurile să se oprească. Nici nu vreau să mă gândesc la un Băsescu!

Kevin Moore– un bărbat în vârstă de 45 de ani, din Florida, a fost hărţuit de o femeie, pe nume Anne Victoria Moore, sub pretextul că ar fi fostul ei soţ, un alt Kevin Moore. Timp de 8 luni, femeia a înaintat, pe căi legale, procese împotriva lui, prin care îşi reclama drepturile asuprea proprietăţii şi a conturilor lui bancare. Mai mult de atât, l-a dat în judecată pentru că nu a plătit alocaţia copiilor. A continuat să facă asta, deşi agenţiile guvernamentale au informat-o că acest Kevin e cu 11 ani mai în vârstă şi cu 10 cm mai scund. Mi-aş dori să mă cheme ca pe fosta soţie a unui miliardar, fără contract prenupţial.

Lui Wayne Kelly, din California, i-a fost furat portofelul. Hoţul, după ce a fost prins, în urma mai multor jafuri, a pretins că se numeşte Wayne Kelly. În cele din urmă, păgubitul a sfârşit prin a avea un dosar penal de toată frumuseţea- furt, agresiune fizică şi verbală, tulburarea liniştii publice. Nu doar că şi-a pierdut portofelul, dar în perioada 1991-1995, nu s-a putut angaja, sub pretextul că dosarul lui apărea în cazierul juridic, iar angajatorii nu îşi doreau o persoană cu astfel de probleme. Momentan, Wayne Kelly are asupra sa un document care confirmă faptul că nu are un dosar penal, asta pentru că, dosarul lui nu poate fi şters din sistem, până când falsul Kelly va fi găsit.

Va continua…

Today I Love: The Temper Trap – Love Lost

Grapefruits grape's music

Videoclipul mi se pare genial. Mi-a amintit de toate taberele, de şcoala generală, de jocurile pe uliţă, cu prietenii din copilărie; de toate gropile cu noroi- atracţie pentru hainele noastre, întotdeauna curate. Iubire şi speranţă! Da-da, melodia pentru ziua de azi, cu siguranţă!

Our love was lost
But now we’ve found it
Our love was lost, was lost
And hope was gone

Our love was lost
But now we’ve found it
And if you flash your heart, your heart
I won’t deny it
I promise

I promise

Your walls are up
Too cold to touch it
Your walls are up, are up
Too high to climb

I know it’s hard
But I can still hear it beating
So if you flash your heart
I won’t mistreat it
I promise

I promise

Our love was lost
In the rubble are all the things
That you’ve, you’ve been dreaming of
Keep me in mind
When you’re ready
I am here
To take you every time

Oh, our love was lost
Lost, lost, lost, lost..
Our love was lost
But now its found

Scrisoare către blogger [1]

Grapefruits Scrisoare către blogger

M-am gândit să îmi notez pe blog toate mesajele drăguţe pe care mi le lăsaţi în comentarii, pe mail, Facebook sau Twitter. Nu ştiu cum se face, dar le primesc exact atunci când am nevoie mai mare şi, apoi, e plăcut să citeşti gânduri frumoase, din partea unor oameni care n-au niciun interes de schimb de link-uri, de like-uri, de… Ei vor să-ţi spună doar ce cred despre tine, cea dincolo de ecran.

Zâmbesc, de fiecare dată când le citesc şi, zău! dacă aş fi un grapefruit adevărat, m-aş stoarce de fericire. Dincolo de urechi crescute de prea multe laude, toate mesajele voastre mă fac să scriu mai bine, mai sincer, mai frumos. Mă fac să mă simt mândră de mine, cu tot ce înseamnă acest blog. Mă laud, deci, cu toate laudele, ca atunci, peste ani- când n-o să mai am Facebook şi n-o să mai ştiu parola la email, să le găsesc aici, printre celelalte posturi în care am pus suflet.

Vă mulţumesc pentru cuvintele care vouă vi se par simple, iar mie îmi ating sufletul. Vă mulţumesc pentru momentul când v-aţi gândit să faceţi asta, ca pe un gest sincer. V-am vitaminizat, ca să citiţi/scrieţi mai cu poftă!

“Voiam sa iti spun cateva cuvinte pt. ca de multe ori am vrut sa scriu cate ceva si imi era sa nu par penibila sau mai stiu eu cum.

Esti un om minunat! Si , nici nu mai tin minte cand ti-am descoperit blogul, a trecut ceva timp, dar continua sa scrii pentru ca o faci foarte bine, desi tu uneori ne impartasesti doar experiente traite de tine si incerci sa ne lasi niste semne de intrebari, pentru a invata din experientele tale, sunt sigura ca sunt multi care s-au simtit de o mie de ori mai bine dupa ce au citit cateva cuvinte scrise de tine. Si uneori poti citi si pagini intregi fara sa te simti miscat.
Eu astept o carte scrisa de tine, Va fi … superba, sunt sigura!
Si inca ceva, esti asa frumoasa si … desi timpul schimba multe, sper sa ramai mereu asa si sa ne mai inveselesti si pe noi!
Eu iti trimit o imbratisare din Romania, nu din Rep, Moldova, ci din Moldova aflata de cealalta parte a Prutului si te felicit ca ai ajuns atat de departe!>:D<

P.S.: Ne mai auzim prin comentarii, e un obicei atat de prost sa nu iti spui parerile, mai ales despre niste Oameni adevarati. Te pup! “

Mihaela

“Eu as putea spune ca scrisul tau ma face pe mine sa-mi doresc sa am si eu asemenea talent. Si sa pot avea atata rabdare sa intretin un blog cum faci tu. (Intre noi fie vorba, te invidiez sincer pt asta.) Si, bineinteles, ma face sa ma simt mandra ca urmaresc un blogger care stie sa-si intretina cititorii cu evenimente placute, idei originale si sfaturi utile (oh, si btw, datorita postarii cu rusa m-ai facut sa-mi doresc sa invat si eu limba asta)”

Andreea

“Buna! Vreau sa iti zic ca te admir enorm..
Scrii genial,si iti urez succes in tot ceea ce faci.
Salutari de la Orhei (pentru ca in vacanta aici sunt) .
Sa stii ca ai admiratori si prin RM…
G’bye :hug:”

Lary

Love, sex and …

Grapefruits de suflet:)

Cred în iubire, sub toate formele ei, frumoase sau dramatice. Cred în iubire la orice vârstă, de orice vârstă, dar simţită ca atare, nu hiperbolizată, nu dusă la extreme, nu deformată, doar pentru a prinde formele dorite de noi.

De ce, dacă ai 18 ani, vrei să iubeşti ca la 30? De ce să complici lucrurile? De ce să le schimonoseşti, când ele abia învaţă să zâmbească? Învaţă să iubeşti, să iubeşti! nu să transformi sentimentele alea fragede, de la 15-16-17-18-19 ani, în momente de frustrare, cu teatru ca-n filme şi sex din teama de singurătate.

Eu nu m-am consumat niciodată pe subiectul ăsta, când eram adolescentă. Nu mi-am făcut planuri de sex nebun, cum să mă ascund de părinţi, unde s-o fac şi, dacă o fac, sigur s-o fac cu Ghiţă sau cu Vasilică? Ironizez numele pentru că, la vârsta aceea, băieţii nu vor doar sex, ci vor să descopere sexul- iar eu, în acest caz, nu m-am simţit vreo Americă ce trebuia descoperită de vreun Cristofor Columb.

Nu încăpea, deci, în discuţie cuvântul sex. Prima oară m-am sărutat la 13 ani, cu băiatul care îmi scria scrisori de dragoste parfumate. A fost mai mult un sărut furat, că mi-a fost ciudă pe el, după aceea, multă vreme- chiar dacă în seara respectivă am adormit cu obrajii foc, de frică să nu cumva să se vadă că am fost sărutată.

L-am cunoscut, după aceea, pe cel care avea să îl numesc primul meu iubit. Stătea în banca mea, doar că în programul de dimineaţă. Din cauza lui aveam cea mai mizeră bancă, asta pentru că îi placea muzica Hip-hop şi desena pe bancă, cu pixul, cuvântul HIP-HOP, în toate formele şi dimensiunile posibile.

I-am lăsat mesaj, cu pixul, să nu mai murdărească banca, că-l spun la director. Ei, şi de aici…au urmat 4 ani de relaţie, inclusiv unul la distanţă, după ce i-am frânt inima, plecând la liceu, în România. I-am distrus şi câteva planuri nebune, pe când ne sărutam cu foc. Când ne-am despărţit, mi-a dat un prezervativ Durex şi mi-a zis: -Dacă tot n-o să te culci cu mine, măcar să foloseşti prezervativul meu.

În fine, prezervativul respectiv l-a găsit mama, în anul doi de liceu. Îl aveam în portofel, aşa cum îl ţin băieţii, când se duc plini de speranţă, la vreo întâlnire. A fost unul dintre cele mai jenante momente dintre mine şi mama, dar am fost tare mândră de ea când i-am spus că nu e ceea ce crede, iar ea mi-a zis că nu crede nimic din ce cred eu că ar credea ea. Punct.

N-am avut nicio intenţie să scriu paragrafele de mai sus. Probabil dacă făceam sex de la 13 ani, era mai simplu. Aş fi scris maxim următoarele 3 rânduri: am făcut sex cu X prima oară, ne-am despărţit şi am făcut sex cu prietenul lui, care părea mai înţelegător. Au urmat după aceea alţi băieţi, numele cărora nici nu le mai reţin, prin neimportanţa lor.

Iubeşte. Iubeşte şi la 13 ani, şi la 14, şi la orice altă vârstă îţi doreşti. Adună amintiri, nu mizerii. Amintiri pe care să poţi să ţi le spui, fără jenă, şi ţie, şi celorlalţi, în timp. Nu există o vârstă anume pentru a face sex, dar fiecare vârstă ar trebui să-şi aibă iubirea ei, în normele ei.

De te întrebi dacă e bine să faci sex, răspunsul e nu. Faci sex când nu te mai întrebi astfel de lucruri, sigură fiind pe tine, în primul rând. Lăsaţi femeile să iubească ca la 30 de ani, tinerele ca la 25, iar voi iubiţi ca adolescentele- nu o să găsiţi o astfel de iubire, după aceea.

14 zile de iubire [2]

Grapefruits 14 zile de iubire

După ce am ieşit din restaurant, sărutându-ne pe fiecare scară, până la ieşire, atrăgând privirile celor din jur, invidioşi, oarecum, pe ce aveam noi doi, în acele clipe de iubire nebună, iar ei au uitat sau poate n-au ştiut niciodată că pot să aibă.

Râsul meu, înnăbuşit de buzele încă îşi mai păstrează ecoul în Victoria Square, loc unde am dansat, fără muzică, aşa cum fac oamenii aceea, numiţi actori, prin filmele lor- numai că la noi a fost real, natural, frumos, de neuitat.

A fost de ajuns o singură dată- ca să ţin minte pentru totdeauna. Chiar şi acum, când trec pe acolo, pavajul acela îmi aparţine- o stradă întreagă, numai a mea, prin însăşi amintirea aceasta. Am dansat, în văzul lumii, pe bataia inimilor noastre.

Nu-mi mai amintesc nimic din ziua aceea, decât că am hoinărit străzi întregi, împedicându-ne de oameni, căci nu ne puteam abţine să nu ne sărutăm- cu ochii închişi. Mă dureau muşchii maxilari şi nu sunt sigură dacă de prea mult sărut sau de prea mult râs- doar palmele lui, când îmi strângea faţa cu drag, puteau să facă durerea şi mai dulce.

Bună, donezi ceva?

Grapefruits My life in UK

Un pic mai în susul străzii mele (ca să nu fie prea uşor de ajuns acolo) se află multe-multe magazine, unde poţi găsi cam tot ce îţi doreşte inimioara şi îţi permite portofelul. Ce m-a impresionat, însă, sunt magazinele aprovizionate exclusiv din donaţiile către Fundaţiile Umanitare, cum ar fi Heartuk sau Barnardos. Poate dona oricine, orice, oricând.

Bine, mi-am zis. Am văzut şi-n România, de Crăciun şi Paşte, câteva tentative organizatorice, când alţii se chinuiau să strângă, din donaţii, câteva jucării sau dulciuri pentru copiii de la orfelinate; am impresia că, la noi, numai de dă Doamne-Doamne vreo apă mare sau dacă scrie cabral despre strângere de fonduri, se face ceva- pe moment.

De fiecare dată când intru în astfel de magazine, mă minunez de lucrurile drăguţe care au fost donate, unele fiind noi, încă împachetate în ambalajul original- chiar şi aşa, au un preţ mic, accesibil- iar când te gândeşti că bănuţii respectivi nu ajung în conturile marilor branduri, ci la nişte copii în nevoie, cumperi cu drag.

Oare n-ar fi mai potrivit ca şi în România să se înfiinţeze astfel de magazine, de către ONG-uri? Eu sunt sigură că, o dată promovate, ar avea succes. Oamenii, chiar dacă nu recunosc, intră în magazinele second-hand- ( mă gândesc aici la femeile înnebunite după lucrurile vintage).

Pe de altă parte, sunt convinsă că, dacă ar şti unde ajung banii din donaţii, oamenii n-ar mai strânge lucruri în poduri, ca să le roadă şobolanii. Faci un bine de două ori- oferindu-i posibilitatea cuiva mai sărac să îţi cumpere lucrurile de care n-ai nevoie, iar banii să ajungă la alţi oameni, poate şi mai săraci şi mai neajutoraţi.

Eu mi-am cumpărat azi un set de lumânări parfumate cu tot cu suporturi şi cartea Things I want my daughters to know de Elisabeth Noble, cu gândul la acele lucruri care mi le-ar fi spus mama, dacă eram mai aproape una de alta, dar şi la lucrurile pe care aş vrea să le spun, cândva, fiicelor mele.

Too good to be true

Grapefruits My life in UK

Se putea să nu se îndrăgostească turcul de mine? Promisiuni de vacanţe în Istanbul, şcoală plătită, maşină şi răsfăţ feminin- cam tot ce şi-ar dori o fată, în zilele noastre de criză economică şi sufletească. A trebuit să zic nu, să-mi fac bagajul şi să plec- o fi greşit, sau nu, nu-mi pasă!

Eu nu mă culc cu seful pentru o poziţie mai bună şi nici cu profesorii pentru o notă mai mare. Eu nu-mi vând sărutările pentru plaje în Ankara sau trupul pentru maşini BMW. Eu nu-mi fac unghiile sau părul la coafor, ca să impresionez un bărbat.

Mie mi se întâmplă lucruri frumoase şi fără să fac asta! Desigur, sunt puţin dezamăgită, dar cred că tot răul e spre bine. Habar nu am cum o sa-mi plătesc chiria, luna viitoare, dar măcar sunt mândră de mine, aşa-cu sâni mici şi creier mare. Fir-ar ele de gropiţe în obraji!

Nu mi s-a cerut să plec, dar nu m-aş fi simţit în largul meu, ştiind că şeful are fantezii cu mine, în timp ce îi amestec zahărul în cana cu ceai; nu-mi place când mi se aplică tratament special şi, cel mai mult, nu-mi place să mă simt datoare sau obligată cu ceva, faţă de cineva.

Really?

14 zile de iubire [1]

Grapefruits 14 zile de iubire

Vă avertizez, aceasta este o poveste incredibil de romantică şi sensibil de erotică- acea poveste de dragoste pe care orice fată o merită, măcar o dată în viaţă. Dacă mă întrebaţi de e reală, o să vă spun că, pentru voi, ceilalţi, e prea frumosă ca să fie adevărată.

– Eşti frumoasă, îi spuse el, în timp ce ea, măgulită, încerca să-şi ascundă defectele trupului, zâmbind fals, pentru a masca primele riduri de expresie.
– Minte dulce, gândi ea, în timp ce îi mângâia, cu vârful degetului arătător, buzele cărnoase- tremurând şi el, şi ea, sub imboldul primului sărut, amânat cu bună ştiinţă, tocmai pentru a-l face mai incitant. L-ar fi amânat zile întregi, dar ei nu aveau timp, aşa cum au cuplurile, la început de relaţie, când habar nu au de o să dureze sau nu. Ei ştiau, de la bun început, că totul o să înceapă şi o să se sfârşească repede, în doar 14 zile.

Bazar englezesc

Grapefruits My life in UK

Ade, proprietarul la care stau în chirie, colecţionează cutii din lemn, prelucrate manual, vase din sticlă, discuri, genţi, tablouri, cărţi, rame de fotografii şi cam tot ce e vechi, dar deosebit. Deşi locuiesc deja de două luni aici, încă mai sunt locuri şi obiecte în casă care mă surprind.

Majoritatea lucrurilor sunt cumpărate de la Market- un spaţiu în aer liber, cu tarabe înşirate, unde oamenii, pe lângă lucrurile pe care le vând (vechi sau noi), îţi vând şi poveşti- fie despre obiectul în sine, fie despre viaţa lor.

Am vizitat, recent, marketul din Cheltenham, oraş aflat la aproximativ o oră de condus faţă de Birmingham. Ca să găseşti lucruri interesante, trebuie să ajungi acolo la prima oră, când vânzătorii nici nu apucă să îşi înşire marfa.

Haine, obiecte de artă, aparate de fotografiat vechi, fotografii, bilete de la meciuri de fotbal, monezi, cutii de bijuterii, vase, oglinzi, ziare, bijuterii şi cam tot ce te poate trăsni mintea sau ce se poate găsi în podurile caselor englezeşti. Preţurile? De nimic- probabil plăteşti cu timpul pe care îl dăruieşti, în timp ce admiri marfa.

Data viitoare când merg, cu siguranţa îmi achiziţionez o cutie de bijuterii, o ramă foto, nişte cărţi de citit, o lampă de iluminat şi, cel mai probabil, mult spirit englezesc.

The purpose of money

Grapefruits de la lume adunate

An American investment banker was at the pier of a small coastal Mexican village when a small boat with just one fisherman docked. Inside the small boat were several large yellow fin tuna. The American complimented the Mexican
on the quality of his fish and asked how long it took to catch them.
The Mexican replied “only a little while”.
The American then asked why didn’t he stay out longer and catch more fish?
The Mexican said he had enough to support his family’s immediate needs.
The American then asked, “but what do you do with the rest of your time?”
The Mexican fisherman said, “I sleep late, fish a little, play Continue reading →