Primesc, de la o vreme, mesaje si mail-uri de la persoane care se află într-o relaţie urâtă şi care îmi cer sfatul. Sunt măgulită, în primul rând, de încrederea pe care mi-o acordă, împărtăşind, poate, cel mai greu lucru din viaţa lor, cu mine.
Am zis că n-o să scriu, în perioada următoare, despre cupluri şi relaţii, cu atât mai mult, să dau sfaturi, dar cred că, din propria experienţă am învăţat câte ceva. O relaţie trebuie să te facă fericit, atât. Nu trebuie să existe eforturi sau compromisuri care îţi aduc neîmplinirea ta, dar satisfacţia celuilalt.
Am învăţat că, oricât de multe sfaturi n-ai primi, nu poţi să iei o decizie finală decât din propria voinţă când stop înseamnă stop. Când nu ai nevoie de alţii ca să îţi spună cum se văd lucrurile dintr-o parte, căci le vezi singur, din toate părţile.
Bucăţelele de fericire nu trebuie să fie niciodată mai puţine decât momentele de neîncredere, teamă, tristeţe, supărări, nervi sau restul lucrurilor care te fac să te simţi mizerabil. Mizerabil.
Oamenii nu se schimbă. Nu se schimbă pentru că nu înţeleg că trebuie să se schimbe. Le convine să fie ei înşişi, din moment ce tu oricum îi accepţi aşa, ba mai mult, îi iubeşti. Oamenii care nu se schimbă, însă, trebuie să înţeleagă că nici ceilalţi oameni nu se schimbă, pe termen lung.
Îţi trebuie putere să iei o decizie ca asta, de unul singur. Pui în balanţă şi, din obişnuinţă, înclini să priveşti talgerul gol, dar nu mai ai putere să-l umpli, pentru că ştii- e un sac fără fund- mereu o să fie la fel. Iubirea nu trebuie să fie obositoare.
Vă doresc să fim iubiţi.
Grapefruits - blog scris cu vitamine 
cerem sfaturi nu pentru ca le vom urma, ci pentru ca avem nevoie sa spunem cuiva povestea, ca o confesiune, avem nevoie de oameni aproape ca sa ne simtim bine, sa ne descarcam
“Bucăţelele de fericire nu trebuie să fie niciodată mai puţine decât momentele de neîncredere, teamă, tristeţe, supărări, nervi sau restul lucrurilor care te fac să te simţi mizerabil.” … dap, cam asa suna teoria contabilitatii in “iubire”. faza naspa e ca noi vrem/cautam iubire, nu “iubire” …
fix asta cred si eu (tot din experienta ) 🙂
Cred că atunci când ai ajuns să ceri sfaturi… e un pic cam târziu…
PS: Să fii iubită! Dar, MAI ALES, SĂ IUBEŞTI!
Și eu am primit întrebări și rugăminți de sfaturi pe blog și e puțin ciudat…mai ales din partea cuiva care e singur :)))
Unii mai intreaba, crezand ca altii sunt mai experimentati decat ei. Simplu ca buna ziua… de aici si cererea de sfat/ajutor.. sau macar de a avea si alta parere ca sa vada daca e apropiata de a ei/lui.
iti trebuie putere sa fii tu primul care intreaba “mai e ceva de noi ? “, sigur … dar pana sa iti aduni tot sufletul, imprastiat prin colturile inimilor tale, infricosat, timid, palid si nemancat , de frica de a ramane singur, ai nevoie sa intrebi pe toata lumea, sa ceri farame de energie de la altii, poate pentru ca daca auzi acelasi lucru de la mai multe persoane, te simti mai bine… vorba aia ” strength is in numbers”
sa fii iubit e cea mai frumoasa dorinta pe care o poti avea pentru cineva, chiar si strain de tine 😀
sa stii ca e reciproca dorinta asta, de la noi pentru tine 😀
“Bucăţelele de fericire nu trebuie să fie niciodată mai puţine decât momentele de neîncredere, teamă, tristeţe, supărări, nervi sau restul lucrurilor care te fac să te simţi mizerabil.”
aceeasi ideea de contabilitate o am si eu in cap acum si cuvintele de mai sus, le tot repet in speranta de a cantari bine……. bine adunate cuvintele si puse cap la cap 😦