Nu şterg

Eu n-o să şterg nimic de pe blog, n-am ce să ascund, nu-mi este ruşine sau jenă, chiar dacă mă simt expusă. Sunt oameni care îmi citesc trecutul, sperând să mă descopere, dar nu înţeleg că am fugit de trecut, ca să pot fi eu. Nu şterg poze din album, prieteni din listă şi amintiri din viaţă, chiar dacă pozele devin amintiri, prietenii devin necunoscuţi, iar amintirile- dureri.

Sunt parte din viaţa mea şi nu pot să le fac să dispară, apăsând Delete, ca să nu mai vadă alţii cine am fost şi ce am simţit. Interpretează? N-au decât. Până şi eu, dacă citesc din posturile vechi, îmi vine să zâmbesc sau să plâng şi, din acest motiv, nu şterg trecutul pentru nici un viitor iubit; nu mai fac lucruri pentru alţii, ca să le satisfac orgoliul, ca să le fiu la dispoziţie.

Nu mă joc de-a adolescenţa, să rup scrisorile, să-mi schimb numărul de telefon. Eu am ales să scriu doar frumosul din relaţia mea şi, indiferent de cele întâmplate, care au dus la despărţire, n-am să schimb nimic acum, cu riscul meu de a fi înţeleasă greşit. Nu mai vreau să scriu despre dragoste sau cupluri, nu mai vreau să fac presupuneri de viaţă pe baza unei experienţe trăite. Nu vreau să cataloghez toţi bărbaţii din cauza unuia.

Nu şterg, nu editez. Aştept de la mine ca, pe viitor, să accept în viaţa mea doar oameni maturi- cu tot ce implică asta.

9 thoughts on “Nu şterg

  1. You know, cred ca faci foarte bine! Sunt incurajata de ceea ce ai scris mai sus, si cred ca ar trebui sa fie o “actiune” general valabila!

  2. Clar, nu judeci turma dupa individ!
    E important sa poti gandi chiar in momente in care simtirea e mai puternica. Alea, hotararile luate din impuls, lucrurile facute cu mintea incetosata de instinct, alea fac rau. Si-ti dai seama dupa. E bine sa-ti lasi mereu un timp de respiro. Desigur, cand reusesti. Cand nu, asta e, mergi mai departe. Si-ti asumi, si cele bune, si cele rele.
    Deci nu, nu stergi. Oricum stergerea e doar aparenta, esenta ramane.

    Toate bune!

  3. Imi face o mare placere sa-ti urmaresc blogul, fiindca putini oameni sunt capabili sa priveasca real lucrurile, fara ca sa le infrumuseteze, asa cum o faci tu.
    In ceea ce priveste articolul, cred ca majoritatea ar trebuie sa-ti urmeze exemplul, nu odata ce au avut de suferit de pe urma unei relatii sa faca teatru din trecutul lor, criticind-ui pe toti si comportindu-se ca niste copii…

  4. de ce as sterge/elimna ceva din trecutul a carui rezultat/urmare sunt chiar cee ce sunt azi? fara, ce as mai fi? pana una-alta, imi place ce sunt (aka n-am probleme-n fata oglinzii) si prin urmare trecutul exista si va exista (eu incercand mereu sa nu-l alterez cand il reprelucrez).

Împarte o felie de grapefruit :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s