Când te rătăceşti intenţionat

Am urcat azi în autobuzul 87. Roşu, frumos, cu două etaje. Urc la doi- ca să stau exact pe primul scaun din faţă, de unde ţi se pare că toţi din cale o să fie striviţi, fără milă. Ştiu că o să dureze până ajung în zona mea, aşa că holbez ochii pe geam, poate-poate văd ceva interesant de util pentru viitor, căci memoria mea lucrează doar vizual.

Văd vaca roşie (o statuie, de forma şi mărimea unei vaci, simbolul unui restaurant) din zona Bearwood-ului şi respir uşurată- nu am greşit drumul, mai am puţin până acasă. După câteva minute, identific o zonă necunoscută ochiului meu. Tac chitic. Aşa cum făceam în primul an în Bucureşti, de am ajuns la toate capetele de linii. Zonă necunoscută. -Poate ar trebui să cobor la primul etaj şi să întreb şoferul? Nu, mai stau 2 staţii şi dacă tot necunoscut e, mă dus să întreb.

Între timp, urcă o negresă cu două fetiţe- în uniformă şcolară. Se aşează în spatele meu şi încep o conversaţie despre de la ce vârstă eşti adolescent, tânăr şi apoi bătrân. Argumente peste argumente.
– My mom told me that I’m a child, not a teenager yet.
– Ye’ but my mom told me that teenagers are between 9 and 17, so I’m almost a teenager.
– My mom is older then your mom, so my mom is right, because she knows more things.

A urmat o întreagă dezbatare cu My mom şi clasificări de vârste, iar eu mă pierdusem undeva între Birmigham şi amintirile din copilărie. Văd un panou cu indicaţii. Ieşim din oraş. Bun, îmi zic, acum ar fi momentul să cobor şi să întreb. Bineînţeles că luasem autobuzul greşit, ştiam asta cu jumătate de oră în urmă, dar nu mă grăbeam nicăieri, de ce să nu mă fi plimbat?

Am văzut cartiere noi- de oameni bogaţi. Am văzut 2 maşini frumoase, sediul BMW şi un husky. Am văzut 7 oameni făcând jogging şi am auzit două rusoaice vorbind despre colţunaşi cu carne. Am învăţat că nr 87 nu mă aduce acasă, ci 82. Am înţeles că, uneori, e bine să te rătăceşti, ca să te descoperi.

15 thoughts on “Când te rătăceşti intenţionat

  1. Cred că dacă experimentai asta în Bucureşti prin Rahova, “te pierdeai de tot”:))

    Lăsând gluma la o parte, te felicit pentru decizia înţeleaptă de a te încărca pozitiv printr-o rătăceală controlată.😀

  2. :)) asa ma contraziceam si eu cu prietenii mei acum 5 ani, subiectul cu inceputul adolescentei e in capul oricarui copil de 8-9 ani.

  3. Si eu am facut ca si tine cand am ajuns prima data in bucuresti. Luam autobuzuri gresite, metrouri la fel, dar uite asa, incet, incet, am descoperit orasul. Nu ca ar fi cine stie ce minunatie de oras, dar fata de Ploiesti acolo m-am simtit atat de mica.
    Dar si mai miiica m-am simtit cand am ajuns in Paris si in prima zi m-am incapatanat sa ma plimb de una singura pe Champs Elysees, si am luat metroul gresit…si franceza mea stricata nu m-a ajutat prea mult, asa ca am intrebat intr-o englo franceza si pana la urma am ajuns inapoi la hotel, dupa vreo 2-3 ore de panica, pt ca, uitasem si telefonul in camera de hotel si am zis ca nu ma mai intorc dupa el. Mare greseala😀

  4. Primul lucru la care m-am gandit a fost gluma unui chirurg care ne-a inut un curs la un moment dat ti i de ce sunt bune tratamentele cu argil pentru pacien ii cu cancer?

Împarte o felie de grapefruit :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s