Citeşte şi dă mai departe

M-a băgat pandutzu în seamă cu o leapşă pe care sunt mai mult decât încântată să o fac. Nu trebuie să completez chestionare sau să spun lucruri despre mine, ci să dăruiesc o carte, cu scopul de a promova ”Sinectico. Întrunirea oamenilor de carte 2011”.

Evenimentul va avea loc la Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional – Sala Media, pe data de 27 aprilie 2011, începând cu ora 10.00; Pe site găsiţi restul amânuntelor, inclusiv programul.

După cum vă spuneam, am intrat în posesia unor cărţi, format Word şi Pdf, iar momentan citesc Mândrie şi Prejudecată, de Jane Austen. Pentru că trebuie să dau o carte mai departe, puteţi downloada volumul de AICI.

Leapşa merge mai departe la betivuldecuvintesummerdayGabriela ElenaMihaela Anghel şi DianaEmma. Mi-aş fi dorit să pot ajunge la întrunirea de la Sinectico…

Te iubesc. Te iubesc? [44]

“All sorrows can be borne if you can put them into a story.”

— Isak Dinesen

Imediat după ultima prezentare, am semnat un contract cu cei de la Elite, pentru 6 luni. Lucrurile au început să se aranjeze, mă simţeam mai bine, acum când nu mai eram împreună cu Matei. În ziua când m-am dus să îmi iau lucrurile din apartamentul lui mi-a zis că i-am distrus viaţa şi că regretă faptul că m-a cunoscut cândva.

M-a durut. Undeva, în sufletul meu, mi-am dorit să mă ia de mână, să mă trântească în patul nostru din dormitor şi să nu mă mai lase niciodată, dar în felul acesta ştiu că totul ar fi revenit la… Întotdeauna mi-a fost frică de faptul că, dacă aş pleca dintr-o relaţie, celălalt nu şi-ar călca pe mândrie ca să vină după mine, ca să lupte pentru mine, că să facă orice-urile alea prosteşti ca să mă recucerească. În relaţia cu Matei eram sigură că aşa ceva n-o să se întâmple niciodată.

N-am zis nimic. Am reuşit doar să-i întorc o privire plină de ură pentru că, nici acum, când totul se terminase, nu m-a lăsat să visez, să sper că, dragostea, în formele ei, poate fi învingătoare, frumoasă, perfectă, umilă… Am trântit uşa, aşa cum mi-am dorit întotdeauna să-i fac, când se ţipa la mine, din motive absurde. Ştiu că l-a scos din sărite, doar că, de data asta, nu mai avea la cine să se răstească- a rămas cu ura în el.

– S-a terminat, mi-am zis. De data asta chiar s-a terminat. Am stat acolo, pe scară, la etajul 3, râzând cu lacrimi, speriată de faptul că sunt liberă şi pot face ce vreau eu. Dar ce?

A venit a doua scrisoare!!!

Declar: iubesc să fiu bloggeriţă, iubesc să fiu Grapefruits. Sunt recunoscătoare pentru toate mesajele de pe Facebook şi Mail în care voi, cei care mă citiţi, hotărâţi să scrieţi gânduri frumoase.

Azi am primit ditami plicul. Stăteam nedumerită, cine să-mi trimită mie scrisoare poştală? Dar cine să-mi trimită mie plic cu bunătăţuri tocmai aici, în Anglia? Fetita Junglei 13, îţi mulţumesc din tot sufletul- idee nu ai ce bucurie mi-ai făcut- primul meu cadou de Paşte. Numai să mă fi văzut ce ţopăiam prin casă, strigând eiiii-eiiii!!! 

Maimuţoaia cu păr verde o să stea pe raftul din din colţul care mă inspiră, ca să îmi amintească mereu de tine. Răţuşca-lumânare nu ştiu dacă o să mă îndur cândva să o aprind, dar îmi luminează deja faţa. Nu am mai primit altă scrisoare de la tine, aş fi anunţat, aşa cum am promis că o să fac şi regret că s-a pierdut undeva pe drum 😦