Mie nu mi-a plăcut să mă bag în seamă cu bloggerii mari atunci când am început să scriu pe blog. Nici acum nu-mi este comod, deşi am o altă perspectivă despre ce înseamnă să fii blogger mare.
Mă întrebam, ceva timp în urmă, de ce nu m-am împrietenit virtual cu tomatacuscufita, blonda şi/sau questioare atunci, la începuturile mele, când poziţia lor din Zelist era formată din două cifre, iar a mea din şase? Nu pot să-mi răspund nici acum, când activităţile noastre blogosferice s-au intersectat şi la Women On Web, şi pe Apropo.ro, şi în ceea ce priveşte Zelistul.
Mi-e drag de ele, dar nu pot să dau buzna aşa, prin comentarii, ca să mă împrietenesc cu ele, nu cu scop ascuns, ci aşa, pentru că am avea ce discuta, bârfi, hlizi. Am impresia că au ele altele mai importante de făcut şi prietenii mai adevărate de întreţinut.
Am primit pe mail mai multe cereri de schimb de link-uri. Câteva persoane au specificat: sunt abia la început şi poate n-o să vrei să faci schimb, dar măcar aruncă un ochi şi la mine, că poate se merită. Mă îngrozeşte şi mă miră abordarea asta pentru că eu nu mi-am dorit niciodată să impun bariere în funcţie de câţi ani scriu, câte vizite am şi unde mă aflu prin topuri.
Am scris acest post pentru că nu vreau să fiu grapefruits bloggeriţa. Am încercat, de câte ori m-am inspirat, să dau pingback bloggeriţelor mici (care sunt la început), pentru că ştiu cât de mult înseamnă o apreciere (şi nu neapărat din partea mea), ştiu cât de mult înseamnă 100 de vizite pe zi, când ieri ai avut doar 30. Ştiu cât de mult înseamnă să îţi spună altcineva (mai mare, ca şi arhivă de posturi) că scrii frumos.
Desigur, eşti gâdilit la orgoliu, iar pe de altă parte, nici nu poţi fi prietenă cu oricine, doar pentru că are blog. Nu ştiu ce să scriu în concluzie. Mă întreb dacă e mai bine aşa, să păstrezi distanţa dintre tine şi cititori sau e mai bine să te împrieteneşti cu ei, nu pentru că eşti bloggeriţă, ci pentru că eşti om şi îţi sunt dragi oamenii. Altfel n-ai scrie despre ei şi pentru ei, nu?
Grapefruits - blog scris cu vitamine 
Daca oferi prea multa atentie si te apropii prea tare nu e bine – vor din ce in ce mai multe sa stie despre tine si sunt anumite chestii pe care nu le poti spune , nu le poti oferi si daca nu o faci spun ca ” te-ai ajuns “. 🙂 Daca nu le oferi mai deloc, iar nu e bine ,spun ca esti cu nasul pe sus!
Ti-e mai usor cand esti micut gen ai pana in 100 vizitatori unici, pentru ca atunci esti cu totii cel mai bun prieten pt. ca ai TIMP, cand ajungi la 600 – 1000 si peste deja nu mai faci fata, nu mai poti citi atatea bloguri cate te citesc, nu mai poti raspunde fiecaruia in parte etc. Asta observ la mine, asta observ la toti care au mai crescut, si-au schimbat (si) stilul dar nu personalitatea si daca raspund mai putinor oameni asta nu inseamna ca nu le pasa ci ca nu au timp/nu fac fata uneori, suna mult spus dar asa e. 🙂
Eu am mana mea de oameni pe care-i am de la inceput(ii stii si tu pe majoritatea), la care tin enorm, ii vor pune mereu in fata celor 400-500 noi unici veniti. Cat despre abordatul bloggerilor mari, sunt si ei oameni si daca ii ” abordez “o fac doar comentandu-le articolele ce-mi plac. Dar niciodata nu am dat mail de ” colaborare ” si nici nu o voi face! Oricat de mica as fi pe langa ei si oricat de mare imi doresc sa fiu. Cele mentionate de tine mi-s si mie dragi pentru ca-mi plac stilul lor, pentru ca-ti permit sa le cunosti si sunt bune exemple de urmat.
Si anunta-ma daca ai citit totul ca ma dor degetele, da? Oricum ma dor de aseara de ciuda ca hubbis nu a dat nici macar o bombonica, a facut singura baie cu ele. :)))
Reao! :))
Sunt sigura ca ai citit doar partea care te priveste si indraznesti sa ma faci rea? Tu care-ti camuflezi rautatea intr-o cutie, pardon, in doua cutii de bombonele!? Shame on you, treci la colt!!!!! :))
Eu cred că am fost percepută de unii cu nasul pe sus, doar pentru că nu prea comentez. Dar eu nu comentez nici la tine, de exemplu. Nu e vb că aş comenta la unii, iar la alţii nu. Eu prefer să scriu, să citesc.
Ştiu că e bine să laşi şi o părere, dar… O să încerc să repar asta, cumva.
Eu chiar nu mi-am facut prieteni printre bloggeri. Cu o singura cititoare a mea mai vorbesc din cand in cand, ea nu are blog, dar mi-e tare draga, e micuta, simpatica si asa…la inceput de drum in viata, si ma maguleste ca imi cere sfatul si eu ei la fel, invatam asa una de la alta, chiar daca eu am 25 ani si ea 19. Imi trimite mereu felicitari prin posta de Craciun, 8martie, 1 martie. Cititorii mei sunt consolarea mea draga. Si eu am aceeasi impresie ca tine. Mi-e asa…teama, peste picior, sa ma bag in seama. Si pozitia in zelist e…atat de irelevanta. Pacat ca eu cand am inceput cu blogul habar nu aveam asta. Credeam ca e cine stie ce mare questie sa fii acolo in top. Pana la urma degeaba esti daca nimeni nu-ti calca pragul. Conteaza cititorii fideli, oamenii care vin si iti spun un multumesc ca i-ai ajutat cu un post motivational, ca le-ai impartasit o experienta pe care poate au trait-o si ei..
Mie mi-ar placea sa ma intalnesc cu multi oameni din blogosfera, dar nu stiu, cand vine vorba de fapte ma gandesc …de ce ar vrea ei sa se intalneasca cu mine? Nu stiu cat e de bine sa gandesc asa, dar intotdeauna am fost mai…timida in viata reala.
Te pup grapfruitule wordpressian!
Sa stii ca iti citesc mereu blogul, chiar daca nu iti comentez.
Si pentru ca ma saturai sa te accesez din reader, ti pun in blogroll.
Am scris cam mult, asa-i?
mnoh… :*
Thaaaaaaaaaaaaaank you !!!!! Suntem doua ” romantiere “. :))
Vezi? Tu eşti timidă, iar eu te-am perceput ca fiind distantă şi rece. Şi eu am câteva cititoare care mi-au dat add pe yahoo, iar acolo am devenit prietene. Şi eu te citesc, mai rar am lăsat câte o părere, poate şi pentru că am avut impresia asta, că nu poţi fi abordată.
Mulţumesc pentru pupic şi blogroll. De acum… suntem altfel 🙂
@addicted: cand am inceput sa scriu eu postul nu era nimic postat. Cand am terminat al tau era gata! Daca amandoua suntem romantiere, tu cu siguranta esti mult mai rapida :* Tre` sa mai lucrez la partea asta.
Eu zic next time, sa puna grapefruits un timer si sa-ncepem amandoua! 😆 Kidding. :*
Nu-i deloc o idee rea. :))
Grapefruits, mi-a furat ana atentia si abia acum am observat ce scrie pe geanta. 😆 si ca sa raspund: acum servesc un delicios grapefruit. :>
Toată lumea zice asta, când vb cu ei. Aşa o fi, oare?
@Grapefruits – (always) listen to your heart! … nu ca n-ai face deja asta.
Chiar şi când aceasta greşeşte?
din greseli (ale noastre sau ale altora) invatam (inclusiv “sufleteste”) … si poate-s eu naiv, da’ vreau cu toata fiinta mea sa cred ca nici un om nu are o inima in procent majoritar “rea”.
N-am cerut niciodată până acum schimb de link dar am avut o pagină creată şi acceptam persoanele care cereau să apară în lista mea de bloguri. N-am ajuns la sute de vizite pe zi şi nici nu cred că îmi doresc asta. Am legat prietenii frumoase cu oameni frumoşi. Sunt cei care au fost alături de mine încă de la începuturile mele, ca blogger. Ţin la ei şi mereu le voi vizita căsuţele virtuale.
Spui că au rămas alături cei de la început, dar eu am găsit oameni frumoşi şi ulterior, când mi-am mărit raza de bloguri.
Unii, de la început, s-au pierdut, însă. Crezi că e bine să ne limităm doar la ce cunoaştem?
Sa stii ca si eu am avut sentimentul asta si am scris un post asemanator, asa ca stiu cum e sa nu-ti vina sa intri in discutie cu vreun blogger acasa la el. 🙂
Dar in cazul meu (si nici in cazul celorlalte doua bloggerite pe care le-ai amintit) nu ai de ce sa-ti faci probleme. 🙂 La mine e toata lumea binevenita si ma bucur de fiecare comentariu si de fiecare schimb de pareri. asa cum banuiesc ca te bucuri si tu.
sa cada barierele deci, si sa ne conversam mai mult. 🙂
Eiii, şi a căzut zidul wordpress-ului 😆
Să ştii Tomato, că de acum nu scapi de mine 😳
Eu personal când abia începusem să scriu și eu câte ceva chiar mă simțeam ca un țărănoi să mă bag în seamă cu cei deja consacrați. Acum, las comentarii oriunde găsesc ceva interesant. Revin pe blogurile respective chiar dacă ei nu îmi comentează însă cu timpul nu le mai frecventez pe cele unde nu mi se răspunde în niciun fel. Legat de discuțiile între bloggeri, mi-ar fi plăcut să vorbesc mai mult cu unii dintre bloggeri, dar nu am timp nici de prietenii din lista de acum. Singura posibilitate de comunicare este prin bloguri sau un blogmeet dar să fie când am timp 😀
A, eu nu de asta nu las comentarii, pentru că îi cred mai nu ştiu cum decât mine, dar pentru că mi-e aiurea să las părerea mea, iar ei nici să nu bage în seamă, când e evident că altora, cu nume mare, le-a răspuns.
Bleacsss
Pai eu ma imprietenesc greu si cu oamenii in realitate, d-apai cu cei de pe bloguri… 😛
Da, trebuie sa recunosc ca ii admir enorm, ii apreciez, ii stimez, ii vizitez, ii comentez, ii iubesc, ce mai! Dar sa stau la taclale pe mess sau mail…nu prea e stilul meu.
Iubăreață mai ești tu 😛
Fac si eu ce pot. 😛
Numai taclale nu, da? 😆
Grapefruit-ul este fructul acela care te păcăleşte a fi ca portocala, dar, are drăgălaşul gust de … chinină?!
Nu te opri, indiferent cât eşti în stare să scrii, indiferent cât sunt în stare să te cert, indiferent dacă în Japonia mai vine un cutremur, …
Grapefruit-ul e un fruct păcălitor, asta vrei să zici? Are un roz atrăgător, totuşi.
Mulţumesc mult Zamfire, laudele tale îndulcesc gustul de chinină!
minunata lume virtuala are mai multe orgolii decat cea reala….sunt convinsa ca multe masti odata cazute ar arata fete nu tocmai in regula…cat traiesti inveti cate ceva-incep sa trag concluzii si pentru aceasta lume a blogurilor….si-s nu tocmai magulitoare…
Eu nu am purtat mască, nici la început, nici acum, iar pentru asta, cred, oamenii m-au îndrăgit.
tu esti un copil bun si mi-esti draga…
cred ca eram suparata pe ceva,nu lua in seama…
>:D< hugs şi sper să nu mai fii supărată. Toată lumea zice că sunt un copil bun şi uite că am deja 24 de ani 😆
nu mai sunt suparata…ramai copil cat de mult timp poti…e placut sa ai suflet de copil la orice varsta:)
Si Tomata mi-a impartasit acum ceva vreme parerea ei despre mine, nu era una foarte pe placul meu si nici foarte departe de a ta, dar asta nu m-a impiedicat s-o citesc in continuare cu acelasi drag si, sper eu, ca si-a schimbat-o intre timp.
Eu sunt asa, mai “dificila” in online, dar in realitate sunt miiica miiica si timida. Pe blogul meu, incerc pe cat posibil, sa pastrez o relatie frumoasa cu cititorii mei, ca si Tomata si Miruna, raspund comentariilor, vizitez cand pot blogurile lor.
Eu te astept de acum incolo cu o parere, un comentariu, cand ai ceva de impartasit cu cel mai mare drag.
>:D<
Te-am băgat şi eu în blogroll şi ţi-am dat şi follow pe Twitter. pt 69, ce n-aş face? 😆
M-ai facut sa imi aduc aminte cum m-ai crescut pe mine ..:”>
Ei, nu te-am crescut eu, ai crescut singură. Ai reuşit rapid să cucereşti inimi pe aici :*
Daca nu ar exista si comentariile lasate, nu am avea confirmarea ca un prieten care se afla in blogroll, a trecut, a citit si i-a placut, sau nu, ceea ce scriem.
Si eu de multe ori citesc, ma bucur de gandurile altora, dar din cauza timpului, care nu ne este intotdeauna prieten, 🙂 nu comentez; revin insa, pentru ca cel care mi-a facut parte si mie de ceva ce sufletul lui cu drag a daruit, sa stie ca are in mine un cititor, aratandu-i aceasta printr-un comentariu.
Te felicit si pe tine pentru hotararea luata:
“Ştiu că e bine să laşi şi o părere, dar… O să încerc să repar asta, cumva.”! 😀
Elena, eu mereu mă bucur de ping-urile tale. Ştiu că mă citeşti, iar prin recomandari, mă apreciezi şi îţi mulţumesc cu mare drag pentru asta.
Grapefruits e numai una! Si, personal, iti multumesc pentru ca esti asa! 😉
😳 mulţumesc cojocarilor! Sper să rezist până o să poată şi copiii voştri să citească
[…] unui prieten. Din păcate şi eu am fost percepută la un moment dat ca având un blog rece. Grapefruits a spus asta la un moment dat. Am simţit ca şi cum mi-ar fi tras cineva o palmă. atunci că ar fi […]