Eu mă pierdeam la Unirii şi la Romană

Să ştie toată lumea, eu când mergeam în Romană, era ca să mă întâlnesc cu fratele şi cumnata mea. Într-o vreme, şi cu Roxana. Nu le am cu poziţionarea în spaţiu, nu ştiu unde mă aflu, dacă mă pui să punctez pe hartă, indiferent de scară.

Când ajungeam la Romană, îmi plăcea să merg la Mini Prix, Teranova şi Macdonalds- pentru Mac Puişor- atât ceream de după tejghea, plăteam 3, 5 lei şi cronţăiam la castravete murat, că ăla îmi plăcea. La magazine mergeam numai aşa, de dragul de a pierdea vremea şi pentru plăcerea feminină de a te îmbulzi printre haine (cel puţin la Mini Prix).

La Unirii, în ultimul an în Bucureşti, ajungeam din cauza job-ului. Şi trebuia să schimb magistrala, memorând vizual magazinele şi covrigăriile, ca să mă pot ghida. Altfel, ieşeam la suprafaţă şi, dacă nu zăream magazinul Unirea, clar că nu ieşisem corect. O buimacă, şi seara, şi dimineaţa, şi întotdeauna.

Cea mai dragă dintre staţiile de metrou, rămâne cea de la Eroilor. Aproape de căminul meu, cu flori de vânzare la ieşire- cu legătură directă cu staţiile necesare mie. Pentru cineva care a locuit 3 ani în Bucureşti, recunosc, în primul an, mi-a fost frică să merg cu metroul, nu din cauza metroului în sine, ci pentru că îmi era frică să nu mă pierd, iar acolo, sub pământ, nu te poţi ghida după obiecte memorate vizual şi, dacă ţi-e ruşine să întrebi unde eşti şi unde vrei să ajungi, e groaznic.

De câte ori numai nu l-am păcălit pe fratele meu că sunt în metrou, când defapt eram în 338, blocată în trafic, de nu înţelegea el niciodată de ce întârzie metroul atât…

16 thoughts on “Eu mă pierdeam la Unirii şi la Romană

    • Nu, acum merg ori cu maşina, ori pe jos.
      Am luat greşit, ultima oară, autobuzul, dar trebuia să ajung la un interviu şi am lăsat ruşinea deoparte, altfel întârziam şi…
      Şoferul a fost drăguţ şi mi-a explicat ce şi cum, so… Am mai crescut de când am lăsat Bucureştiul.

  1. cand spui Romana, nu imi trece prin cap decat sirul ala de tarabe cu casete, de la inceputul anilor ’90 … ce vremuri … cum zboara timpul …

  2. Eu cand spun Romana ma gandesc instantaneu la cladirea din Piata Amzei unde a lucrat o buna perioada de timp mama mea, la fosta mea scoala generala, la Teatrul Ion Creanga, la magazinul de haine preferat(nu-i dau numele ca nu facem reclama😀 ), la o parte din copilaria si adolescenta mea… Si multe s-au legat de acea zona a Bucurestiului, chiar si mai tarziu, la maturitate…

  3. Mie mi-e draga Piata Victoriei, cu tot cu ale sale multe iesiri de metrou si cu ale sale peisaje superbe, mai ales atunci cand le vezi de la inaltime🙂 mai este si statia Eroilor, care imi aminteste de facultate si de o prietena mai veche la care mai mergeam uneori si care statea in zona aia. Am crescut in Bucuresti si, cum se spune, nu-l poti iubi, dar nici nu-l poti ura.

  4. Si eu am ceva pentru Piata Romana si Piata Victoriei 8-> intre aceste doua statii se afla sediul facultatii mele…de cum am vazut zona, a fost dragoste la prima vedere! Apoi imi place si Militari, e casa mea. E o zona linistita si m-am obisnuit acolo… 8->

  5. Nu mi s-a părut prea dificil să mă orientez cu metroul. Am doar de două ori până acum în București cu metroul, și chiar mi-a fost ușor, mai puțin la Piața Victoriei (parcă). Acolo am rătăcit câteva minute bune :))

Împarte o felie de grapefruit :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s