Nu pot să cred!

Ştii momentele alea, când îţi zici, în sinea ta sau cu voce tare, că nu poţi să crezi că ţi se întâmplă ceva, deşi adevărul stă în faţa ta, gol, arâtându-ţi fundu’? Şi degeaba zici tu că nu poţi să crezi, căci faptul e atât de real, încât îţi cască ochii, vrei-nu vrei, fără să poţi face ceva, decât să accepţi că se întâmplă. Aiurea…

Fii fericit în sinea ta

1. I-aş cumpăra celei mai bune prietene o floarea de vazon- una simplă, drăguţă care s-o facă să zâmbească, aşa cum mă face şi ea pe mine, în momentele urâte. Bărbaţii îşi fac mereu cinste cu bere sau cu bilete la meci; fetele se invită la cumpărături, eventual îşi împrumută nişte haine, dar mai rar fac un gest material. Ele aşteaptă ca bărbaţii din viaţa lor să facă astfel de lucruri, iar când aceştia nu le fac, plâng pe umărul prietenei. Urât, nu?

2. Aş citi întinsă pe o saltea gonflabilă, în timp ce vârful degetelor de la picioare s-ar gâdila de apă. Ochiul stâng ar sta chiorâş din cauza razelor de soare. Dacă aş sta la bloc, m-aş bronza pe acoperiş. Mi-aş face o limonadă dulce- acrişoară şi ceva hand-made, drept accesoriu. I-aş lasă mamei un bileţel drăguţ pe frigider. Aş dona măcar câte un leu pentru cineva pentru care un leu face diferenţa dintre viaţă şi moarte, ca să nu trăiesc degeaba.