Din ciudă şi invidie

Din ciudă şi invidie, femeile devin nesuferite; şi în relaţia de cuplu, şi în relaţia cu prietenele, şi în relaţia cu ceilalţi bărbaţi. Vorbesc din experienţă, în speranţa să mă autoeduc, prin a recunoaşte în public, aşa cum se proceda în trecut cu hoţii, de li se tăiau mâna cu care au furat.

Nu e vorba doar de aspect fizic şi nici n-o să-mi obosesc tastatura cu asta. E vorba de celelalte relaţii cu care ea îşi compară propria relaţie şi, oricât de urât nu sună, o femeie e mândră, în sinea ei, când iubitul prietenei nu este atât de bun ca iubitul ei. În acelaşi timp, o să-i scoată ochii iubitului, prin diferite metode, dacă altul e mai bun, ea având dovada clară în partenerul altora.

Nu e vorba doar de invidie, ci şi de propriile complexe: de ce alta să merite, iar ea nu? De ce X, chiar dacă e mai urâtă, este tratată ca o prinţesă? De ce Y poate să facă gesturi frumoase, în timp ce iubitul tău nu, ci doar să mornâie toată ziua că te iubeşte, de parcă orgoliul tău de femeie-iubită se hrăneşte numai cu asta.

Şi poate să îţi cumpere orice, poate să te ducă oriunde, poate să te alinte oricum- dacă tiparul după care îl compari face ceva mai mult, nu neapărat mai bun, ci mai diferit- tot nu e de ajuns şi nici n-o să fie niciodată- nici dacă îţi aduce flori, nici dacă îşi pune poză cu tine pe Facebook, nici dacă îşi schimbă statusul, şi avatarul, şi ce o mai exista pe lumea asta.

N-am generalizat. M-am vindecat. Tânjeam la patul meu de bolnav, până am observat întreg spitalul tânjind la patul meu. Citisem la Paul RomanFericirea nu înseamnă să ai ceea ce doreşti, ci să doreşti ceea ce ai! şi mi-am dat seama că, veghind la strugurii altora, mi-am lăsat plantaţia să se usuce, iar acum nu mai e bună nici măcar de capra vecinului.

Minciuna are picioare scurte

Postul n-are nici o legătură cu 1 aprilie sau cu alte minciuni decât cele adevărate. Minciuna are picioare scurte şi spun asta pentru că am retezat şi eu câteva. Aoleu, şi cât de tare dor minciunile. Ba nu, nu doare minciuna, ci faptul că acel cineva te crede naiv, dacă nu chiar prost, iar asta te înfurie, te scârbeşte, te schimbă. Şi încă cum te mai schimbă!

Eu nu pot să iert- nu pentru că nu vreau, ci pentru că nu pot, oricât n-aş fi încercat de-a lungul vieţii. Cel mai greu e când nu ai de ales şi trebuie să faci ceva cu iertarea, s-o schimbi cu uitarea, cu indiferenţa sau cu aceeaşi monedă. Nimic nu şterge însă faptul că ai fost minţit şi că poate o să mai fii, şi că poate ai mai fost, dar încă n-ai aflat.

Şi eu am minţit, ca să nu zică lumea că mi-s sfântă. Şi eu m-am împedicat în picioarele alea scurte, cu handicap. Şi mie mi-a părut rău, şi eu am cerut iertare, căci ţi se face frică, în pragul adevărului că, dintr-o prostie, poţi pierde pe cineva. De câte prostii e nevoie oare, în viaţă, ca să realizăm asta? De ce minciunile noastre sunt întotdeauna mai mici, mai scuzabile, mai nevinovate decât minciunile altora?

BANC: Now that’s STRESS!

You pick up a hitchhiker, a beautiful girl. Suddenly she faints inside your car and you take her to hospital. Now that’s stressful.
But at the hospital, they say she is pregnant & congratulate you that you are going to be a father.
You say that you are not the father, but the girl says you are. This is getting very stressful,
So then… you request a DNA test to prove that you are not the father.
After the tests are completed, the doctor says that you are infertile, and probably have been since birth. You are extremely stressed but relieved.
On your way back home, you think about your 3 kids at home. NOW THAT’S STRESS!

Vorbeşte, nevastă

Ţi s-a întâmplat să ai gânduri care nu-ţi dau pace, dar să nu le poţi împărtăşi cu partenerul? Fie pentru a te proteja, fie pentru a-l proteja; din jenă, din frică să nu fii înţeles, din teamă să nu fii interpretat greşit sau pentru că, pur şi simplu, ştii că n-o să te asculte şi, chiar dacă o să te asculte, n-o să te audă, decât superficial.

Nu-mi place când am astfel de gânduri, ca nişte molii flămânde şi încă n-am învăţat, din vechile greşeli, că nu poţi ţine totul în tine, nici dacă te supără doar pe tine, nici dacă supără mai multe persoane, inclusiv iubitul/iubita.

Din păcate astfel de lecţii nu se învaţă individual, când e vorba de cuplu. Bărbaţii însă, vor să vorbim mai puţin, poate pentru că nu ştiu cum să ne rezolve problemele şi, ca să fim sincere, uneori nu e de ajuns să fii doar ascultat, când ceea ce spui necesită şi nişte fapte.

Când termină de ros la gândurile tale, molile se mută de rod din sentimente, din răbdare, din amintiri frumoase, din speranţă şi rămâi, cum rămâne puloverul de lână, cu găuri pe la încheieturi, de scârţâie toată relaţia.