“Love is that condition in which the happiness of another person is essential to your own.”
— Robert A. Heinlein
Nu trebuie să uităm însă că, atunci când suntem într-o relaţie, şi celălalt trebuie să gândească la fel. Degeaba îţi dai tu sufletul pentru fericirea celuilalt, când el/ea nu face acelaşi lucru. Esenţial, din punctul meu de vedere, e ca amândoi să fie fericiţi şi, tot impreună, să se bucure de asta.
Pentru mine, urările sunt foarte importante. Îţi poţi da seama astfel, dacă omul chiar a vrut să îţi spună, bucuros, din tot sufletul lui, un La mulţi ani. Urăsc felicitările care ar trebuie să fie, cică, amuzante, dar nu sunt, de felul: îţi doresc ce îmi doreşti şi tu mie, îţi urez ce vrei tu, la mulţi bla-bla-bla ştii şi tu restul.
Ori spui două-trei cuvinte frumoase, ori te rezumi la un La mulţi ani simplu, ori faci o urare amuzantă, în aşa fel, încât să râdă toată lumea. Eu, dacă nu cunosc persoana (mă refer la Facebook sau Twitter) prefer să fac o urare scurtă; dacă îmi este prieten/prietenă, îmi doresc să îi pot ura cât mai multe lucruri frumoase şi bune, într-o zi în care el/ea ar trebui să se simtă fericit, important, înconjurat de oameni şi gânduri bune.
Mă deranjează, la fel de tare, când cel căruia i se adresează urările, preferă să răspundă doar unora pe Wall. Ori răspunzi tuturor, ori dai Like tuturor, ori nu bagi în seama nici o urare, fericit în sinea ta şi doar pentru tine că X număr de persoane s-au gândit la tine. Indiferent de persoană, cred că, în primul rând, trebuie să apreciezi gestul.
Tot ce vreau să scriu despre nunta regală, de aici, din curtea casei, e că oamenii şi-au pus în geamuri poze cu Prinţul William şi Prinţesa Catherine Middleton, flăguleţe şi mesaje cu urări de bine. Ieri, în magazine, oamenii cumpărau pernuţe, căni, bijuterii şi alte accesorii cu cei doi, mai ceva ca ouăle în ajun de Paşte.
Sentimentul e fantastic. Numele Catherinei e pe buzele tuturor, se pare că e îndrăgită, şi nu numai de William. Mă bucur pentru prinţesă, mă bucur pentru prinţ şi le urez, din bucăţica mea de suflet englezesc, o viaţă lungă şi fericită, împreună. Fiind sărbătoarea naţională, toată lumea are liber!
Deşi piesa originală e foarte drăguţă, mie mi-a plăcut mai tare remixul. M-a surprins reacţia cititorilor, când au văzut că ascult Dubstep. Ori ei mă cunosc prea bine, ori eu nu mă cunosc deloc.
“In life, we all have an unspeakable secret, an irreversible regret, an unreachable dream and an unforgettable love.”
— Diego Marchi
V-am spus eu că, atunci când vrea, norocul meu îmi zâmbeşte până la urechi, aşteptându-se să fie gâdilat, aşa că mi-l laud. Ieri am fost la un interviu, la un restaurant, am primit postul, iar azi e prima zi. Nu spun că, jobul de chelneriţă, e visul meu de-o viaţă, cu atât mai mult, cu cât eu am experienţă în cu totul alte domenii, dar având în vedere situaţia (inclusiv actele), postul este mai bine decât binevenit.
Vă spun vouă, ce n-am spus managerului: sunt neîndemânatică şi îmi scapă lucrurile din mână, dar măcar acum mă simt cu gândul împăcat, ca să nu zică cineva că mint. E prima mea experienţă, în acest domeniu, sper, deci, să mă descurc. Restaurantul e cu specific italienesc, proprietarul e turc, iar clienţii sunt, în mare, englezi. Chelneriţa e româncă, originară din Moldova şi, mai mult de atât, se crede grapefruits. 😆
Ieri am primit un crin, de la un trecător, pe stradă. Cu siguranţă îi spun mamei să îmi schimbe numele în Cenuşăreasa.
Azi am fost brambrura prin Birmingham. Mi-am lăsat mai multe CV-uri prin şi mai multe locuri. Oamenii m-au primit bine. Am primit o limonadă din partea casei şi, la final, când am intrat într-un salon de frizerie, ca să întreb cât m-ar costa să mă fac roşcată şi să-mi tai bretonul, mi-au dau un preţ şi mi-au tăiat bretonul gratuit- Agnes style. După ce mă satur de brunet, mă fac aşa şi aştept să-mi iasă şi pistruii primăvăratici.
Am să-o întreb pe mama, zilele următoare, dacă pot să-mi schimb numele în Cenuşăreasa.
Zilele astea mă simt de parcă aş vrea să îi întorc coasta lui Adam, că prea îmi intră sub inimă. Să mă duc la el şi să-i spun că nu de o bucată de os am nevoie, ca să mă completeze. Dacă Dumnezeu ar fi rupt bucăţică din inima lui Adam, ca să o facă pe Eva, probabil aceasta din urmă n-ar fi muşcat din măr, ci ar fi inventat fotbalul mai devreme.
Poză Sophie OuchRectorul Universităţii “Ştefan cel Mare” din Suceava, Adrian Graur a anunţat că un candidat în vârstă de 70 de ani care s-a înscris la examenul de admitere de la Facultatea de Litere şi Ştiinţe ale Comunicării a solicitat scutirea de la plată a taxei de înscriere motivând că este orfan de ambii părinţi, iar cererea i-a fost aprobată. “Omul are dreptate”, a spus Graur. (sursa)
Ştirea asta mă depăşeşte. Din două motive: ştirea în sine şi câteva virgule lipsă. Când citeşti o ştire din asta, care îţi saltă privirea de mirare, ai nevoie neapărat de virgule, altfel o iei razna; ţi se crăcănează ochii de la un capăt de propoziţie, la altul.
”If you want a happy ending, that depends, of course, on where you stop your story. ”
— Orson Welles
Mă mutasem în Militari, cu chirie, împreună cu Cristi, una dintre fostele dansatoare de la Surprize-Surprize. Probabil dacă n-ar fi fost ea, mi-aş fi pierdut minţile cu de ce-uri. Mă punea să repetăm împreună mişcările de dans, să ieşim la alergat, să mergem la cumpătături, să vizităm studiourile TVR. Era bine, până ajungeam seara în pat. Continue reading
“We must believe in luck. For how else can we explain the success of those we don’t like?”
— Jean Cocteau
Am învăţat să joc poker şi-mi place când trebuie să trag bănuţii în partea mea. Ciudat, chiar zilele trecute am văzut episodul din Friends, când fetele au vrut neapărat să joace poker cu băieţii, dar au fost păcălite. Nu vreau să încerc jocul online, mi-e frică să nu dea dependenţă.
Pe vremea când fratele meu nu avea bebe, mă duceam în weekend la el, ca să mănânc bucate gătite de mână bărbătească, dar mai ales, pentru că avea proiector. Îmi făceam o colecţie de filme, trăgeam draperiile şi, sătui şi fericiţi, ne bucuram de propria noastră cinema. După aceea a apărut beba şi s-a închis cinematograful, pe motiv de gălăgie. Continue reading
îmi e dor de o despărţire fără explicaţii inutile
un fel de : „ne mai vedem prin viaţa asta, poate de sărbători, cine ştie…”
punct.
apoi, să mă îmbăt prin crama lui don’ Titi
să cinstesc necunoscuţi
dimineaţa să mă asculte fascinaţi cum le povestesc despre tine
apoi să-l pocnesc pe ăla de a zis :
„…dă-o dracu’ de proastă!”
îmi e dor să te mint privindu-te în ochi
cu cel mai inocent zâmbet posibil
să-ţi spun : „eşti singura femeie din viaţa asta, poate ne căsătorim, cine ştie…”
apoi, să te înşel cu cea mai bună prietenă a ta
chiar de ziua ei
dimineaţa să mă asculte fascinată cum îi povestesc despre tine
apoi să-i şoptesc la ureche:
„…eşti o curvă!”
îmi e dor să mă cert cu toată lumea
care îmi cere explicaţii inutile
să le spun la toţi: „habar n-aveţi cum se omoară o iubire…”
apoi, să-mi iau cortul şi să plec la Sâmbăta de Sus
să mă spovedesc
dimineaţa să mă asculte fascinaţi toţi popii cum povestesc despre tine
apoi să le spun :
„…cam aşa ceva este Dumnezeu!”
bagă-te în gândurile mele dacă ai curaj
eu mi-am târât dragostea
până la sfârşit.
Grapefruits - blog scris cu vitamine 
