Îmi doresc să fiu şi să mă port aşa cum mi-aş dori ca viitoarea mea fiică să se poarte- e unul dintre motivele pentru care mi-am aranjat viaţa după principii morale, înainte de orice. În momentul în care îmi permit să îmi încalc barierele, mă simt depăşită de situaţie, mă sperii şi dau înapoi, înainte de a fi prea târziu. Nu poţi fi întotdeauna corectă; unii dau vina pe faptul că suntem oamenii, iar oamenii greşesc.
Cel mai deprimant e atunci când, deşi eşti bun, ţi se întâmplă lucruri rele, pe când altora nu le pasă să fie buni, ci să le fie bine. Unii dau vina pe faptul că aşa e viaţa, incorectă. Întrebarea mea este: putem deţine controlul asupra lucrurilor din viaţa noastră prin deciziile pe care le facem sau unele lucruri sunt menite să ne depăşească capacitatea umană, bună sau rea, cum o fi ea?
Adevarat…ce bine e cand ai pe cine/ce da vina? 😦 Primul pas spre a trai cu adevarat, primul lucru pe care il ai de facut daca vrei sa te poti considera om este sa iti recunosti greseala si sa iti asumi responsabilitatea.