Coroniţa românească

Mi-e ciudă de un lucru, dar nu ştiu dacă e ciudă-ciudă sau un pic de invidie naţionalistă: coroniţele din România, ca drept premiu pentru elevi. Din câte ştiu, în Moldova nu există acest obicei educaţional. Apropo, din ce e împletită coroniţa, cine o împleteşte şi cine, dintre cei care a primit coroniţă, a mai păstrat-o?

Dacă aş fi învăţătoare în Moldova, le-aş împleti tuturor elevilor mei câte o coroniţă şi i-aş premia, nu pe câţiva- o dată pe an, ci câte unul- în fiecare zi, până când fiecare s-ar simţi, măcar pentru o dată în viaţă, împărat şi prinţesă.

Nu putem fi buni tot anul împrejur. Nu se poate ca din 20-30 de elevi să alegi doar 3, nu e corect. Şi, uite aşa, la sfârşit de articol, nu mai sunt invidioasă pe coroniţa românească. Premiile nu fac decât să îţi crească urechi, iar dacă nu eşti atent, îţi pot acoperi ochii…

16 thoughts on “Coroniţa românească

  1. eu am pastrate toate coronitele..mama mi le facea..toate sunt facute din trandafirasi mici albi..dar sa fiu sincera…stiu k zac undeva intr-o cutie ce sta pe sifonier,
    dar tare mandra imi eram cand ma striga invatatoarea sau diriginta(cl. 5-8, ca dupa in liceu..eram prea mandri k sa le mai purtam) la sfarsit de an si primeam coronita🙂
    ps: ms ca mi-ai adus aminte de momente dragutze…

  2. Ale mele le cumpara mama de la o florarie cred. Ii placeau foarte mult gerberele si de aceea mereu primeam coronita din gerbere mari, portocalii.🙂
    Nu le-am pastrat din pacate.

  3. In Chisinau se practica coronitele la liceul Prometeu, care de fapt la origine e tot romanesc.Coronitele se faceau de obicei din flori de camp, dar din pacate nu s-au pastrat.

  4. Mama mi le facea din flori de camp, mereu naturale. Sau din garoafite de miroseau asa de tare.. imi mutau nasul din loc. imi pare rau ca nu le-am pastrat😦

  5. Ai fi strecurat tu niste metafore pe aici… dar aia 3 elevi trebuie rasplatiti pentru ca au muncit, invatat si si-au dat silinta mult mai mult decat restul 27.
    Eu mai am doua coronite pastrate, insa sunt din niste flori albe artificiale, cred ca una din ele am luat-o chiar de la un magazin de mirese sau asa ceva…
    Si ca tot vine vorba de amintiri, imi amintesc in clasa I cum a fost cand am luat coronita… oaaau! Stii ce sentiment aveam? Indescriptibil.

  6. Am luat si eu premiul intai in generala. Tin minte ca de cele mai multe ori ii puneam pe parinti sa le faca, pentru ca invatatoarea sau diriginta nu avea timp sa faca asa multe, pentru ca trebuiau facute cu o zi inainte sau char in ziua premierii. Chiar si asa, eu si cei care primeam coronita eram foarte bucurosi pentru ca atunci ne putea vedea toata scoala si stiam ca in sinea noastra am facut ceva bine. Eram asa fericiti cu acele coronite pe cap, care de multe ori erau putin cam mari si ne cadea pe ochi. ;)) . Din pacate, nu mai am nici o coronita. Erau facute din flori naturale, in timp s-au uscat, eu m-am tot mutat si le-am pierdut.😦

  7. tin sa te anunt ca in prezent nu numai ca nu se mai practica asa nici in Ro, ba chiar sunt interzise, atat coronitele cat si premiile (diploma mare pe care sa scrie Premiul I se acorda elevului…)
    Totul s-a dus de rapa odata cu renuntarea la note in ciclul primar si introducere calificativelor – cea mai grava greseala dupa parerea mea.
    Acum se dau diplome pe materii, cica. Adica daca Gigl pe parcursul anului a fost foarte bun la lb rom trebuie sa ii dau un fel de diploma de excelenta, alt Gigel la matematica, altul la muzica, altul la abilitati practice (lucru manual). Si asa unul ajunge sa aibe diplome aproape de la fiecare materie si altul cu 2-3, ceea ce iar nu mi se pare corect.
    Si mai e o varianta, cu “diplome de participare” cum le spun eu in gluma, adica primesc toti.
    E pacat ca s-a renuntat la coronita, reprezenta “motul din frunte”, din toti colegii tai tu erai ala cu mot, macar pt o zi pe an…

    “…le-aş împleti tuturor elevilor mei câte o coroniţă şi i-aş premia, nu pe câţiva- o dată pe an, ci câte unul- în fiecare zi, până când fiecare s-ar simţi, măcar pentru o dată în viaţă, împărat şi prinţesă.” – asta suna foarte bine pe hartie/blog, insa pusa fata in fata cu realitatile de clasa, sunt sigur ca ti-ai mai pierde din entuziasm. Si cu siguranta nu o sa gasesti numai printi si printese intr-o clasa, oricat de mult am vrea asta.

  8. La noi în liceu se dau coroniţe premianţilor,în fiecare an chiar! Şi s-a păstrat tradiţia pînă acuma,chiar eu am primit cîteva coroniţe pe care le mai am acasă. Şi da,sunt din Chişinău

  9. Din pacate, Smiley are dreptate. S-a ajuns la o plafonare, toti elevii primesc diplome: diploma de participare, diploma de ablsolvire a clasei… Fara coronita, fara Premiul I cu coronita, fara mentiuni, fara recompense. Cartile sunt cumparate de parinti si sunt oferite de profesori ca rasplata. Concursurile la care TREBUIESC sa participe elevii sunt platite de parinti. In sala de sport nou -nouta nu se intra deloc. Orele de sport se fac intr-o sala micuta, iar doamna invatatoare, pe tocuri, supravegheaza haosul…
    Stai linistita: nu ai de ce sa-ti fie ciuda.

    • elevii nu trebuie sa participe la acele concursuri platite de parinti. e optiunea lor si a parintilor; asta in mod oficial, ca neoficial unii invatatori “reusesc” sa-i forteze sa participe la acele concursuri.
      sala nou nouta de sport poate ramane nefolosita deoarece cativa elevi din fiecare clasa vin fara echipament (adidasi in punga si imbracaminte specifica orei de sport) si nu pot sa-i lase in clasa nesupravegheati.
      si cum sala probabil e facuta pe bani foarte multi si materiale de proasta calitate se va deteriora imediat ce nu se va respecta acea regula cu echipamentul.
      Insa da, poate fi si multa rea vointa… din pacate.

  10. Ce vremuri…adoram sa primesc coronite, ma simteam asa mandra…erau de obicei din garoafe rosii cumparate de la florarie si cateva chiar le-a si pastrat bunica mea in vitrina, acum a mai ramas doar una care era din flori artificiale – insa nu asa frumoasa ca restul. Nu stiu daca e mai bine cu sau fara, pe de o parte se nasteau invidii, pe de alta parte competitia era benefica pentru ca incuraja invatatura. La o adica, ce-ar fi daca la jocurile olimpice s-ar da diplome la toti si nu medalii la cei mai buni? Si noi eram la o olimpiada in miniatura, luptam toti sa fim cei mai buni. In clasele primare cel putin, toti aveam coronite. Pe premisa “dupa fapta si rasplata”, chiar cred ca orice efort trebuie recompensat, altfel nu mai ai tragere de inima. Dar asta e o reminescenta a invatamantului romanesc, sa fim buni la toate si de fapt sa nu fim specialisti pe nimic…

  11. Altfel spus, propui sa nu mai aiba in fapt o valoare coronita cu pricina. Daca o distribui ca “azi e ziua cand x ia coronita”, o transformi in pur decor, nici vorba sa se simta careva print/printesa. Poate doar sa para, asa, superficial. Valoarea e data de efortul depus si de realizarea unui lucru, nu de cum arata sa porti coroana.

Împarte o felie de grapefruit :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s