A doua şansă

Oamenii nu merită a doua şansă, când e vorba de dragoste. Aşa cred eu. Cu dragostea nu poţi să o dai în bară, decât dacă nu îţi pasă sau dacă ai impresia că ţi se cuvine, fără să oferi dragoste în schimb.

Ce să faci cu a doua şansă? Să demonstrezi ce trebuia demonstrat cu mult timp în urmă? Să repari ce ai greşit? Să te porţi la fel? Să te porţi altfel? Ca după o inundaţie; chiar şi după ce speli pereţii de mizerie, există riscul să prindă mucegai, să se desprindă varul…

Eu, dacă aş greşi într-o relaţie, n-aş mai cere a doua şansă- ştiu că trebuie să o fi primit cu mult înainte de a o cere, doar că n-am realizat. Alţii, chiar şi după ce li se dă a doua şansă, de ai impresia că o să profite, mutând munţii pentru tine, ei nu fac decât să pună şansa în buzunar, ca într-un cont fantomă, aşteptând profitul.

Când nu investeşti, nu primeşti.

Melodie furată de la justafreakingrayofsunshine

Slabă

Sunt slabă. Uneori am impresia că sunt taurul din ring, dar când să-mi pun coarnele în pământ, scoţând aburi pe nări şi dând din copite, mă transform… nici măcar în toreador, ci într-un simplu spectator la monstruozitatea asta de spectacol şi îngheţ.

Alţii sunt taurii, alţii sunt toreadorii. Eu doar văd lucrurile întâmplându-se şi, culmea, chiar şi atunci când taurul se îndreaptă spre mine, eu văd asta ca fiind un lucru bun, doar pentru că mi se întâmplă mie.

Sunt slabă, iar când eşti slab, de cele mai multe ori, te loveşti singur: de situaţii, de decizii, de nesiguranţă, de întrebări, de răspunsuri, de sentimente, de oameni. Aş vrea să pot spune ce gândesc şi să pot simţi ceea ce cred.