Deşteptăciunea românului plecat peste hotare

Am vrut să scriu postul acesta după primele zile când am ajuns în Birmingham, dar am crezut că o să îmi schimb părerea pe care o aveam despre românii plecaţi peste hotare, mai ales din moment ce eu, la rândul meu, deveneam unul din ei.

E frustrant. E epuizant de frustrant să fii în altă ţară unde oamenii te consideră (încerc să scriu delicat) mai puţin performant doar pentru că nu ştii limba engleză la fel de bine ca ei, deşi tu ştii engleza mai bine decât ştiu ei româna şi, totuşi, un englez ar fi mai avantajat în România, daca ar vrea să se angajeze, nu? Pentru că e englez. (Te simţi, deci, prost de 2 ori- prima dată în ţară, a doua oară în afară).

Te inferiorizezi singur, pentru că ai impresia asta (sau mentalitatea?) că aşa trebuie să fie, chiar dacă vorbeşti 3 limbi străine, printre care şi engleza, nu eşti englez şi gata. N-am înţeles de ce românii plecaţi (în afară de cazurile care au plecat cu bursă) vor să se simtă mai deştepţi, nu doar pentru ei, ci mai ales pentru cei care au rămas în ţară, dar încep să simt, dacă nu să înţeleg.

Îţi trebuie puţin curaj, nebunie şi speranţă atunci când laşi totul în ţară (nu neapărat pentru că vrei) ca să pleci în altă parte. Îţi spui, mult timp, că aşa e la început, mai greu. Mai greu, mai greu. Te păcăleşti (sau chiar îţi place) cu ideea că eşti în Anglia, la mii de km distanţă şi agiţi marea cu degetul, în timp ce tu vrei stabilitate pe insulă.

După părerea mea, românul plecat peste hotare, nu vrea să transmită că e mai deştept, doar pentru că a plecat, ci că merită apreciat şi NIMENI, NIMENI, decât cei de acasă, nu ştiu cât de bun, performant, inteligent, cu diplome, muncitor şi dedicat poate fi la locul de muncă. Nu ştiu. Am început să nu mai ştiu multe lucruri pentru că, ceea ce ştiu, nu pare a fi de folos.

Cel mai rău lucru, pentru mine, este insecuritatea. La locul de muncă, în relaţie, cu prietenii, cu sănătatea… Dar când toate se adună, parcă nu mai contează la ce colţ de lume de afli, când lumea ta se destramă. P.S. Oamenii au nevoie şi de o doză de pesimism, altfel am crede că visăm tot timpul şi ne-ar fi frică să ne trezim, ca să nu fim dezamăgiţi. Asta a fost doza mea. Cât o cutie de Cola Light.

Poză furată de pe nu ştiu care profil de Facebook, dacă autorul se recunoaşte, să mă tragă de urechi!

5 thoughts on “Deşteptăciunea românului plecat peste hotare

  1. Grapes, nu stiu daca e un proverb trac ce iti spun mai jos, nu mai conteaza chiar atat de mult originea…poate te va face sa reflectezi:

    Cand un strain te scuipa, Zamolxe vine si te sterge pe obraz, cand un trac te scuipa, il scuipa si pe Zamolxe…

    Fii tare, continua sa te lupti pentru ce meriti si vrei cu tot ceea ce stii si esti. Capul sus, fii mandra ca esti romanca…

  2. mi-a placut ce ai scris, in special si
    o realitate trista dar adevarata… ce bine insa ca ceea ce vedem si traim in lumea asta nu este singura realitate…

  3. Am descoperit chiar in seara asta blogul tau, si’mi place foarte mult. Locuind de 5ani in Belgia, mi’a ajuns la inima articolul tau. E adevarat, strainii intotdeauna vor fi discriminati, direct sau indirect, indiferent de tara..pentru ca asa e natura umana, invidioasa. Vine romanul din Romania intr’o alta tara, stie deja cateva limbi ( sau in fine, asa ar trebui, romana engleza franceza ) si deja este privit ca un intrus, ca “omul negru” care vine sa ocupe un loc de studiu/ munca al unui locuitor care s’a nascut in tara aia. Evident ca nu mai conteaza daca nu sunt 100% englezi, sau belgieni, sau spanioli, sau mai stiu eu ce..conteaza ca tu , strainu’ ai tupeul de a mai si progresa.. Am patit’o si eu..si de fapt o patesc zilnic la facultate…
    Numai bine :*

  4. Eu am locuit si in Belgia, si in Italia, si in Romania. Depinde la care mediu social te raportezi. Ca unele tari sunt mai xenofobe decat altele, e perfect adevarat. Si romanii sunt xenofobi. Daca esti roman, esti un ambasador al propriei culturi, si tocmai de aceea ai sansa de a fi apreciat mai mult in strainatate, decat in Romania – asta daca nu vii cu complexul de inferioritate gata pregatit de acasa. Daca tu crezi ca esti ratusca cea urata, ce crezi ca o sa-ti spuna oglinda?

Împarte o felie de grapefruit :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s