M-am îndrăgostit!

Prima oară, când l-am auzit spunând: “- Să ştii de la început ca mie nu-mi place să scriu, o fac numai când sunt silit. Scrisul nu-i decât zâmbareală, ploconeală, împopotoneală etc. Minciună frumoasă. Ceva pentru oameni mari, adică.”, mi-am zis că e ceea de ce am nevoie, cel puţin, pentru moment. Am zâmbit fericită, dar nu l-am mai băgat în seamă.

Peste două zile, m-a dat gata: “– Păi dacă-mi pierd timpul cu ce cred toţi tâmpiţii, când să mai găsesc vreme să aflu ce gândesc oamenii deştepţi?Atunci m-am hotărât că nu trebuie să-mi scape şi am încercat să iau legătura cu el. L-am găsit aseară şi am petrecut timpul împreună. Îl cheamă Eric Emmanuel Schmitt.

Vă recomand, cu cea mai mare încredere şi dragoste, cartea Oscar şi Tanti Roz. Are 77 de pagini, dar în timp ce citeşti, îţi doreşti ca paginile să nu se termine niciodată-niciodată. Am citit în ultimele 3 zile Idiotul şi Micul Prinţ, dar Oscar şi Tanti Roz m-a făcut să mă gândesc la milioane de lucruri, în timp ce sorbeam rând cu rând. Pentru download, click ➡Eric Emmanuel Schmitt “Oscar si Tanti Roz”.

Fragment [18]

„Daca eu i-aş porunci unui general să se prefacă într-o pasăre de mare, şi dacă generalul nu s-ar supune, n-ar fi vina generalului. Ar fi vina mea.”
Antoine de Saint-Exupéry- Micul Prinţ

Nu cred că putea fi spus mai bine, în sensul de a nu încerca să fii ceea ce îşi doresc alţii, pentru că unii îşi doresc lucruri ori prea absurde, ori prea greu de îndeplinit. E de ajuns să fii tu, pentru că, uneori, până şi asta e complicat de realizat…

A început Birmingham International Film Society

Am fost la deschidrea programului Birmingham International Film Society, care se desfăşoară în perioada 8-31 martie. Primul film, Take me home, a fost o premieră- recunosc, n-a fost cum mă aşteptam, dar mi-a plăcut. Povestea unei familii din Palestina şi problemele pe care le înfruntă în spatele războiului şi manevrelor politice.

La sfârşit, Thuraya Alayan, reprezentatul delegaţiei palestiniene, a spus: “– E atât de ciudat cum crede restul lumii că trebuie să ne rezolvăm probleme; a atât de ciudat cum vor să ne scape de un regim totalitar, impunându-ne regimul lor, cu care noi nu suntem familiarizaţi, oricât de democrat şi bun nu ar fi. Lumea ar trebui să înţeleagă- atunci când cerem suport, nu vă cerem să veniţi cu armele voastre de acasă, ci înţelegere.”

În România, din câte am înţeles, e nebunie mare cu filmul Bună, ce faci şi Oscar şi Tanti Roz.Nu ştiu dacă voi să mă invidiaţi pe mine sau eu pe voi.

Boys are great!

Zilele trecute m-am simţit ca în şcoala generală, când aveam doar prieteni băieţi, iar acasă aveam alţi 3 fraţi, la care veneau alţi băieţi, prieteni de ai lor. Băieţii prieteni sunt altfel. Ei nu pierd o zi smiorcăindu-se,  sunt dispuşi să îţi asculte problemele doar dacă vrei o soluţie- altfel, ei au alte lucruri mai importante de făcut, de exemplu- să nu-şi facă probleme.

Asta mi-a plăcut întotdeauna. Dacă vor să se ducă la pescuit şi n-au undiţe, se duc- cel puţin fac o baie, beau o bere. Lor nu le pasă cum se îmbracă, atâta timp cât ştiu că oricum o se distreze. Menţionez însă, e o diferenţă între bărbaţii-prieteni şi bărbaţii-iubiţi. Se întâmplă, uneori, să te simţi mai în largul tău cu prima categorie, decât cu a doua şi nu se poate să fii la fel de prietenă cu iubitul, aşa cum eşti cu amicul.

Când simţi că trebuie să urăşti toţi bărbaţii, nu trebuie să îi excluzi pe cei care pot fi mai mult de atât. Cu prietenii nu trebuie nici să te plângi, nici să fii tristă, nici supărată, nici plictisită. Lor, dacă le e foame- mânăncă, ce-o fi, iar “ce-o fi”-ul ăsta e grozav. Imaginaţi-vă cum e când sunt de naţionalităţi diferite, culturi diferite, accente diferite, culori şi limbi diferite. Aici am învăţat că, nimeni nu te înţelege mai bine, decât cei care sunt în aceeaşi situaţie ca tine.

Am mâncat pizza elementară, la o liră, spre disperarea italianului, şi am băut ceai cu lapte. Dacă am mai fi aşteptat autobuzul mai mult de o oră, sunt sigură că ar fi renunţat la banii de ţigări, poate chiar şi la fumat, numai ca să îmi plătească taxiul şi să scape şi de mine, şi de frigul englezesc. Boys are great!

Dă-le-n colo

Alegerile, în viaţă, le faci sau tragi mâţa de coadă. Au, şi cât am mai tras mâţa de coadă, încât acum, încerc să ascund zgârieturile de pe mână. Se întâmplă, când ai câini prea blânzi la poartă, pisicile încep să latre. Dar, dă-le-n colo de pisici, de răni şi de câini, uitasem cine e stăpânul, chiar dacă nici chei, nici uşă nu am.