Cum, cum ai ajuns acolo?

Nu ştiu de unde să încep pentru că am mai multe începuturi. Când am plecat din Moldova, care pentru mine, la vârsta aia, însemna curtea casei şi familia, nu m-am simţit mai deşteaptă decât cei care au rămas. Abia peste doi ani am înţeles că e o diferenţă între aţi creea oportunităţi şi a fi “vrabia mihai viteazu.”

“- Cum, cum s-a dus fata ta în România?” Cum să se ducă, şi-a făcut buletin şi paşaport, şi-a făcut bagajul, a depus un dosar cu acte la Iaşi şi a intrat la liceu, ca mulţi alţii care au vrut să facă asta. “- Nu toţi au bani să îşi trimită copii peste hotare la învăţat”, o să spună unii. Aveam bursă, plăteam mâncarea cu ea- mâncare de la cămin. Când nu mi-a ajuns bursa, am renunţat la masa de seară- fără să îi spun mamei. Sunt sigură că şi ea a renunţat la multe, ca să îmi dea mie. Slava Domnului, n-am murit de foame şi nici familia nu mi-am făcut de ruşine.

“- Cum, cum s-a dus fata ta în Anglia?” Cum să se ducă, şi-a făcut buletin şi paşaport românesc, şi-a făcut bagajul şi un dosar cu speranţe şi s-a dus, ca mulţi alţii care au vrut să facă asta. “- Nu toţi au bani să îşi întreţină copiii prin ţări străine”, deşi pentru părinţi, “străin şi departe” ar fi fost şi în alt oraş din Moldova. Un lucru ştiu, ca să reuşeşti, trebuie să sacrifici la început. O să muncesc orice, atâta timp cât nu-mi pătează valorile şi cei 7 ani de acasă, pot să îmi pătez puţin mânuţele, o să renunţ fără să duc lispa şi o să apreciez sacrificiul celorlalţi pentru mine.

Ca să ajungi undeva, trebuie să te fi pornit. ” Un drum fără obstacole însă, nu duce nicăieri.” Şi uite aşa, a trecut dublu anilor la care am plecat de acasă. Am crescut frumos, nu mi-a lipsit nimic. De unde am rupt, am sădit speranţe- unele udate cu lacrimi de dor, altele udate cu lacrimi de fericire şi mulţumire; unele au crescut, altele s-au uscat- că doar nu-i întotdeauna bine, aşa cum nu-i întotdeauna rău. Aşa că, te rog, nu mă întreba cum am ajuns, dacă ţi-e frică să te porneşti. Dacă nu ţi-ar fi fost, probabil m-ai fi aşteptat cu un “bine ai venit!”

32 thoughts on “Cum, cum ai ajuns acolo?

  1. “Aşa că, te rog, nu mă întreba cum am ajuns, dacă ţi-e frică să te porneşti. Dacă nu ţi-ar fi fost, probabil m-ai fi aşteptat cu un ”bine ai venit!” ”
    da, cam asta e secretul realizarilor…dorinta de-a face si, mai ales, indrazneala de a trece la executarea lor, de-a nu abandona atunci cand dai de-un obstacol…
    ca mai mereu, scrii atat de frumos despre trairile simple, facandu-le sa para ceva inaltator! de fapt, uitam ca, la absolut orice intrebare ne pune viata, raspunsul e in noi !

    • De acum n-o să mai renunţ la nimic, decât la ceea ce îmi face rău. Lucrurile întotdeauna sunt simple, noi le complicăm…prin trăirile şi sentimentele noastre.

  2. Mie mi-a spus candva cineva ca atata curaj cat vede in mine, sa plec si sa lupt singura nu-si imagina ca poate exista. Dar nu e curaj, e oportunitate. Pe care daca stii cum sa o iei, sa o fructifici, n-ai nimic de pierdut.

    Sincer, ai respectele mele.

    • Da, nu întotdeauna e curaj- uneori e chiar laşitate: dacă nu reuşeşti undeva, încearcă în altă parte.

      Uneori curajul nu-ţi aduce doar bucurii, dar mai bine aşa, decât să aştepţi mere mălăieţe.

    • Mulţumesc mult. Mi-ai mai spus şi pe Facebook că eşti mândră de mine şi m-am simţit fericită atunci.
      Mult succes şi ţie, şi fiului tău!

    • Dar ce crezi Marme, că mi-e ruşine sau frică să recunosc de unde am plecat şi unde am ajuns? Oamenii se complac în situaţii urâte, dar de prea puţine ori se bucură de cele frumoase- la fel de intens.

  3. Ușor sigur nu e să lași totul în urmă și să fi într-o continuă schimbare de locație. Îți doresc ca toate aceste sacrificii și eforturi să îți fie răsplătite cuvârf și-ndesat.

  4. Cum adica a trecut “dublu” anilor la care ai plecat de acasa? Ai 23 de ani, la cat ai plecat, la 8? Sau m-am prostit eu de tot?:/
    Pls, raspundeti-mi careva!

      • pai intrebarile de tipul acesta au inceput de cand te-ai nascut? sau de cand ai plecat…

        anyway, la asta nu mai trebuie sa raspunzi, e conversatie pe langa subiect, un fel de “nod in papura”; esti de-o seama cu sor’mea (cu vreo 5 luni mai mare, de fapt, dar tot pe acolo)

        u go for it!

  5. Pare simplu cand povestesti… Eu te intrebasem mai acum cateva saptamani si credeam ca ai uitat. Multumesc pentru comentariile/textele pe care le scrii zilnic si pe care le citesc zilnic. Cum de mai ai timp si de munca, filme (despre care spui cate ceva uneori)…? Ai o maturitate mai mare decat varsta ta. E efectul incercarilor pe care le-ai trecut. Trebuie sa citeasca si altii textul tau: musteste de intelepciune (ma repet, parca ai avea de trei ori cat spui). Cand aud la fetele mele ceva de “calibru greu”, le poreclesc “baba S…”. Viata pare mai frumoasa cu asemenea oameni. Pacat ca multi pleaca si aici raman cei fara curaj, fara idei, sclavii smecherilor care ne fraieresc odata la 4 ani, manelistii si mafiotii…. Moldova si Romania sunt una!

    • E simplu. Piedici sunt peste tot. Aşa a fost, nu altfel. Poate pentru unii o fi şi mai uşor, dacă au actele…
      Am timp de toate, şi de şcoală, şi de muncă, şi de prieteni, şi de făcut mâncare, şi de blog😆

      Mulţumesc şi mult succes fiicelor tale!

  6. …. si imi place mai mult “poza satena” (cu un trandafir in loc de grapefruit) decat cea roscata (cu o perna sau un umar???) in loc de…. (nu mai stiu). Mai fa ceva poze si mai schimba-le…. sa vedem si alte nuante… Ai pozat locurile in care te invarti? Fa un album pe google-picasa…. daca iti mai ramane ceva timp… Sa fii sanatoasa si sa mai treci prin Iasi, cand poti…

  7. subscriu, tot respectul meu pentru tot ce eşti, pentru toată voinţa de care eşti în stare, pentru munca pe care o depui fără încetare.

  8. bravo:) si fiica mea a fost in Franta cu bursa…a strans din dinti,a renuntat la cateva chestii,a mai plans de dor..dar toate trec si acum e tare mandra de experientele ei si de cunostintele acumulate in timp…

    • Felicitări! Trebuie să fii mândră de ea, mamele sunt cele mai mândre, când vine de reuşita copiilor, chiar dacă pleacă de lângă ele- mai ales fetele.

  9. Îţi mulţumesc pentru articol: ai explicat de ce-mi eşti atât de dragă! Nu te lăsa. Mergând pe acest drum, vei ajunge departe! Sărut mâna, românca mea din Moldova!

  10. Nu am avut timp sa ma uit peste toate comentariile, dar vroiam sa intreb daca nu cumva vroiai sa zici: “vrabia malai viseaza”?.. atat. te pup. sa ai o zi buna si ma scuzi de deranj, dar imi place ce minuni scrii tu pe aici ;)) si nu as vrea sa fie greseli😛 >:D< si scuza-ma daca am gresit

    • Alexandra, ştiu expresia, dar aceasta e mai nouă, mai amuzantă. Se referă la oamenii fricoşi, care poartă masca unui viteaz.
      Îţi mulţumesc pentru gânduri, o seară frumoasă să ai. Pup vitaminos

Împarte o felie de grapefruit :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s