Care e blogul tău de suflet?

Îmi plac mai multe bloguri, dar am unul singur de suflet. E primul pe care îl verific şi primul pe care l-am salvat la Bookmark, după ce îl pierdusem de câteva ori şi nu mai ştiam cum să îl găsesc, de-am înnebunit pe Google cuvintele cheie pe care mi le aminteam.

Blogurile de suflet sunt scrise simplu, dar îţi lasă impresii; uneori zâmbet pe faţă, alteori tristeţe. Când bloggerul de suflet nu scrie, ţi se face dor. Bloggerului de suflet nu prea îi laşi mesaje, pentru că nu găseşti atât de uşor cuvintele, precum face el/ ea. Ai un astfel de blog? Poţi să-l împărtăşeşti sau îl ţii doar pentru tine?

Sezonul Sakura- din dragoste pentru cireşi

Vă spunea şi anul trecut despre însemnătatea celor trei zile în care japonezii nu fac decât să admire copacii de cireş în floare- sărbătoare numită şi Cherry Blossoms. Am căutat şi anul acesta pe Google, minunandu-mă, din nou, de frumuseţea petalelor. Pentru sezonul Sakura m-aş duce şi eu în Japonia. Sunt convinsă, de altfel, că fotografii cu pasiune nu ratează pentru nimic în lume acest festival.

Şi în Birmingham au înflorit copacii. Am avut ocazia, săptămâna trecută, să mă plimb printr-o zonă rurală- peisajul e absolut fermecător.

Job-uri

Aplic pentru job-uri. Nu-mi ajung cele două, part-time, pe care le am la moment. Neajunsurile nu vin întotdeauna din cauza banilor, ci şi din propria satisfacţie. De fiecare dată când mi-am dat demisia a fost pentru că mă plictisisem de ceea ce făceam. În cazul meu, cred că cel mai bine e să am mai multe job-uri, cu activităţi diferite.

Later Edit: Azi am trimis atâtea emailuri şi am ataşat atâtea CV-uri încât am impresia că ar trebui să pun ca experienţa şi munca de birou 😆 Am prins curaj şi am trimis CV-uri şi la companii mai mari, dacă nu mă vor- pierderea lor 😆

Pentru bani…

De ce ai fi în stare pentru bani? N-aş putea, pentru bani, să-mi vând trupul- nici silit, nici de bună voie, numai ca să am maşină, haine, parfumuri, bijuterii, vacanţe. Mi s-ar face atât de scârbă de mine, încât restul n-ar fi decât mucegai pe un corp murdar. Sunt atâtea fete care se bucură însă de mucegai, ca şi cum ar fi brânză franţuzească.

Ai aşa o satisfacţie când demonstrezi oamenilor că banii lor nu te pot cumpăra, nu pentru că banii n-ar avea valoarea, ci pentru că tu ca nu eşti ieftin. Sufletul, dacă-l ţii la bancă, îţi sărăceşte viaţa.

Lupul păru-şi schimbă, dar…

Nu vreau să scriu, de data aceasta, despre cei răi, egoişti, infideli, mincinoşi şi cum or mai fi oamenii, ci despre lupii cei blânzi căci şi ei, nu-i aşa, îşi schimbă blana, dar năravul ba.

Mi-am zis de atâtea ori niciodată n-o să accept comportamentul x, atitudinea y, gesturile x, limbajul z. Niciodată s-a transformat în întoteauna. La asta să se fi gândit Octavian Paler când a zis “ceilalţi lupi m-ar sfâşia, dacă ar şti că urletul meu e, în realitate, un plâns”?

E de neînţeles cum unii nu învaţă din propriile greşeli, chiar dacă sunt conştienţi că ceea ce fac e rău, dar e la fel de rău pentru cei care le acceptă greşelile, deşi au zis că n-au s-o facă. Pe lup nu-l loveşti cu nuieluşa, căci te atacă şi te sfâşie.

Cum ➡ spuneam, dacă lupul se schimbă, nu înseamnă că oaia devine mai încrezătoare. Nu ştiu ce să zic, probabil lupii ăia blânzi sunt viitorii câini îmblânziţi sau animale de circ şi zoo unde au nevoie de lecţii şi anturaj prielnic pentru a se rupe de haită.

Eu încă mă duc la vânătoare; anunţ oaia să se ascundă…

Ne rupem pielea de pe noi pentru haine H&M?

Am tot citit zilele acestea pe blogurile din România despre Mega Fenomenul H&M şi despre cum s-au călcat oamenii în picioare, ca la ziua de salariu; despre cum Andreea Bănică, deşi a fost invitată, n-a fost lăsată să intre pentru că şi-a uitat invitaţia acasă- uite aşa, fără bilet, nu călătoreşti. Cozi la intrare, cozi la camerele de probă, cozi la ieşire…

Încă nu înţeleg de ce oamenii fac asta; cum să-ţi calci pe suflet cu piciorele altora pentru nişte haine? Să fie promoţia-promoţiilor, că tot nu mă duc. Acordăm importanţă prea mare brand-ului, dar cum rămâne cu personalitatea noastră?

Fragment [24]

Nu râde de autobuz: nu există un loc de elecţiune pentru o dragoste la prima vedere. Chiar şi o cutie pe roţi poate deveni anticamera paradisului atunci când crezi în hazard. Preferinţa mea se va îndrepta întotdeauna spre fiinţa întâlnită întâmplător şi nu spre cea pe care mi-o prezintă prietenii: căci soarta care a favorizat conjuncţia noastră va continua în chip misterios.

PASCAL BRUCKNER- Luni de fiere

Film: Never let me go

M-am uitat la filmul Never let me go la recomandarea unei colege, care m-a înnebunit cu faptul că actriţa, Carey Mulligan, seamănă cu mine, ceea ce mi s-a întâmplat şi în aprilie, cu filmul An education, dar acum nu mi se mai pare că există vre-o asemănare.

Filmul e interesant, dar parcă nu m-a încântat aşa tare, deşi îmi place şi de Carey, şi de Keira. Nu-mi place pentru că e prea simplu, pentru ideea în sine, iar sfârşitul e banal. Rămâne la alegerea voastră.