De colo-colo, neobosite

Încearcă numai să scrii când gândurile îţi aleargă pe arătura memoriei, căutând piese de puzzle, ca să înţeleagă. Ce? Nici ele nu ştiu, dar ce altă treabă au de făcut decât să alerge de colo-colo, niciodată obosite, niciodată plictisite, niciodată necurioase.
Să le încui, ţi-e milă. Să le dai drumul, ţi-e frică. Le laşi să umble, să cotrobăie prin inimă- să arunce din sertare frânturi de ce-o mai fi. Ce le pasă lor? Azi sunt, mâine nu mai sunt, iar tu rămâi cu mizeria şi cu faptul că au fost acolo.
O adunătură de gânduri- şi asta ar trebui să între în structura omului, căci nu mai simţi câteodată dacă sânge îţi curge prin vene sau gânduri furioase. Nu mai ştii dacă ai muşchi sau gânduri curajoase. Ţi-e şi ciudă, de altfel, că nu le poţi controla, deşi trăiesc în corpul şi mintea ta. Groaznică maşinărie am fi, dacă n-am avea omenie în noi…
Poza

4 thoughts on “De colo-colo, neobosite

Împarte o felie de grapefruit :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s