În rând cu fetele

Mi-am luat geantă din aia mare, în care îţi pierzi toate lucrurile- motiv pentru care am avut mereu o gentuţă mică: pentru telefon, portofel, chei, şerveţele şi gumiţe (ochelari de soare, pixuri, fard şi alte lucruri neimportante). Da, ironic, toate îmi încăpeau într-o geantă mică. De acum cred că pot să car laptopul, parfumul, pieptenele, foarfeca şi alte lucruri mai neimportante.

Trebuie să fac ceva cu motoceii ăia, că nu-i suport, dar în rest, mi-a plăcut culoarea, pentru că se asortează cu hainele mele colorate, n-am vrut o geantă neagră. Niciodată n-am avut o geantă neagră şi zic niciodată în speranţa ca într-o zi să îmi placă şi mie lucrurile astea girly. Women…

La mulţi ani, om drag!

La mulţi ani, Roxana! Îţi doresc mult-mult bine, prieteni adevăraţi alături, iubire multă. Iubire, încă o dată. Să fii sănătoasă, să ai întotdeauna motive de arătat gropiţele din obraji. Să fugă necazurile de tine şi să ai parte de amintiri frumoase. Te pup şi, de ziua ta, aş mai ieşi la suc, în Piaţa Romană, pe o ploaie torenţială. Să nu uit, să îţi trăiască şi şoşonii!

Poza

Spam-uri

Am zeci de spam-uri englezeşti, care îmi ridică blogul în slăvi, aproape că îmi creşte pulpa de fruct în mine (Hubbis e de vină pentru asociaţia grapefruits- suc cu pulpă de fructe). Verific spam-ul pentru că multe din comentariile normale intră acolo şi nu vreau ca lumea să creadă că le şterg sau nu le aprob.

Asta nu mi s-a întâmplat până acum. Avem doar unul-două spamuri, româneşti- cu trimitere politică. Spam-urile englezeşti sunt toate pentru site-uri &/%¤//% . Oare ce se întâmplă?

Relaţia blogger-cititor

Pe lângă comentarii, mesaje şi critici, cititorul îţi poate fi de folos şi în cazul designului sau al altor probleme legate de blog. Eu, când am avut o problemă de raportat, am încercat să iau legătura cu bloggerul respectiv şi să îi spun:

• ţi se confundă scrisul cu imaginea de fundal;

• culoarea/ font-ul/ tema nu sunt potrivite;

• adaugă opţiuni pentru a lăsa comentarii pe blogspot. com; nu toţi au Cont Google, nu toţi au blog, etc.

Câteodată, nu eşti preocupat de astfel de lucruri, poate nici nu sesizezi problema şi te întrebi: de ce nu am mai multe comentarii? Fiind logat în Google sau ca user de blog, nu îţi dai seama că nu se poate comenta altfel. Dacă ai o altă rezoluţie la calculator, nu vezi că fontul e prea mic sau dacă unele plugin-uri îţi acoperă alte funcţii, cum i s-a întâmplat lui nighton cu butoanele de Like şi Share. Câteodată nu poţi să realizezi că imaginea de fundal îţi acoperă scrisul. Multe-multe probleme.

Eu mi-am schimbat fontul, scriu cu o mărime mai mică. Smiley_tgv a observat şi mi-a zis că poate fi greu de citit, când e vorba de un text mai lung. Aş vrea ca lumea să îmi spună dacă îi deranjează ceva la scris, la temă, la culori, la font, la comentarii. Nu vreau să fie incomod la citit, nu vreau să orbească cineva doar pentru că mie îmi place scrisul mic; şi de mână, şi din tastatură. Mulţumesc vitaminizat!

Un gând [45]

“O lumânare nu pierde nimic dacă aprinde alte lumânări.”

James Keller

Pentru Marin Toma şi Rocsee

De colo-colo, neobosite

Încearcă numai să scrii când gândurile îţi aleargă pe arătura memoriei, căutând piese de puzzle, ca să înţeleagă. Ce? Nici ele nu ştiu, dar ce altă treabă au de făcut decât să alerge de colo-colo, niciodată obosite, niciodată plictisite, niciodată necurioase.

Să le încui, ţi-e milă. Să le dai drumul, ţi-e frică. Le laşi să umble, să cotrobăie prin inimă- să arunce din sertare frânturi de ce-o mai fi. Ce le pasă lor? Azi sunt, mâine nu mai sunt, iar tu rămâi cu mizeria şi cu faptul că au fost acolo.

O adunătură de gânduri- şi asta ar trebui să între în structura omului, căci nu mai simţi câteodată dacă sânge îţi curge prin vene sau gânduri furioase. Nu mai ştii dacă ai muşchi sau gânduri curajoase. Ţi-e şi ciudă, de altfel, că nu le poţi controla, deşi trăiesc în corpul şi mintea ta. Groaznică maşinărie am fi, dacă n-am avea omenie în noi…

Poza

Atenţie, se poate muri de râs!

Trebuie să recunosc, e unul din puţinele filmuleţe care m-a făcut să WOW şi să râd în acelaşi timp. Vreau şi eu un papagal ca cel de mai jos. Sunt sigură că şi voi o să vă doriţi unul. Aplauze!

Thanks Nyckola

Cu fundu’n Zambia

➡ Vă amintiţi masa de foosball la o liră? Adevărul e că avea mici defecţiuni, motiv pentru care a trebuit să sacrificăm fundul din bucătărie, ca să facem suprafaţa de joc mai netedă (mi-e greu să explic modul în care am meşterit, ideea e că am pus cumva fundul sub tăblia respectivă, ca să stea mai dreaptă- din lipsă de timp, nerăbdători să jucăm mai repede)

Azi am dat masa unei asociaţii care strânge jucării pentru copiii din Zambia. Bineînţeles, cine s-a mai gândit la fund? Şi, uite aşa, fundul pe care am tăiat 3 luni toate cele, s-a dus azi în Zambia. Cine ştie, după 2-3 partide de foosball, poate se apucă şi de bucătărit. Un lucru e clar: am mărit valoarea mesei! Staţi liniştiţi, mai am un fund. Fund de bucătărie! Şi avem şi altă masă, fără defecte de data asta. Manchester table. Glory, glory Man United! (…and Girls)

Poza Dacă aş avea o masă din asta, sigur aş câstiga, prin intimidarea adversarului 😆