Eu, mie, al meu…

Nu mă mai recunosc şi nu ştiu dacă e vorba de timp, de vârstă, de schimbări sau pentru că am devenit ceva ce nu sunt eu. Nu-mi plac situaţiile limite pentru că obişnuiesc să le împing până la alte limite, ca să fiu sigură că o să cadă în gol. Nu-mi plac nici situaţiile când ştiu ce trebuie să fac, dar aleg să fac altfel, în speranţa că o să fie mai bine.
Mă complac, de la o vreme, în tot felul de astfel de situaţii şi tot amân rezolvarea pentru că nu-mi plac soluţiile pe care le am. Altă dată, amânarea, îmi făcea bine, dar acum mă scoate din sărite. Nu mai am răbdare să sper, să aştept pentru că am irosit resursa asta, am irosit-o inconştient, crezând că am destulă pentru o viaţă întreagă. Şi pentru mine, şi pentru alţii.
Nu-mi place de mine, cea de acum. Aveam o personalitate frumoasă. Unii pomi n-au nevoie de nuia de sprijin ca să crească drepţi. Unora le stă mai bine strâmbi, ăsta e tot farmecul lor. Oamenii mă plac pentru ceea ce sunt eu în realitate. Nu ştiu de ce şi pentru cine am încercat să fiu altcineva, dar a fost o greşeală. O să îmi revin. O să îmi iau energia din alte resurse şi o să fie bine. De data asta însă, o să fie bine doar pentru mine. Egoismul face bine omului bun. Îi dă câteva palme de încurajare.

12 thoughts on “Eu, mie, al meu…

  1. Hey…in principiu si iti spun asta din mica mea experienta de viata, nu te mai simti, nu te mai recunosti atunci cand nu iti mai place de cum si ce ai ajuns. Nu are legatura cu varsta decat in sensul ca pe masura ce cresti in ani, rabdarea scade si iti doresti sa iti afirmi pe deplin personalitatea. Am fost anul trecut si eu exact in situatia descrisa de randurile tale.
    Am simitit ceva de genul: asa nu, asa nu se mai poate, nu vreau sa continui in maniera asta.
    Solutii minune nu exista, dar exista un drum de urmat. Sa stai de vorba cu tine si sa te redescoperi, sa iti dai seama cum vrei sa fii si sa te comporti in consecinta, sa te inconjori numai de oameni care te iubesc si iti vor binele, sa lupti pt ceea ce vrei si sa nu mai faci compromisuri. Cine te aprecieaza o face pentru cum esti,nu trebuie sa te schimbi niciodata.

    Cat despre energie pentru a face toate astea, hmmm…., putem contribui si noi pe blog🙂 Ii adaugam zambete si ganduri frumoase si ti le trimitem pachet in fiecare zi🙂

      • Cu multa placere🙂 Sunt convins ca vei gasi forta sa alegi tot ceea ce este mai bun pentru tine🙂 si ca vei avea puterea si hotararea necesare pentru a face totul la timpul potrivit. Crede in tine🙂

  2. Si eu am momente cand simt ca m-am schimbat. Si nu fac intotdeauna ceea ce mi-as dori, ci ceea ce stiu ca trebuie sa fac. Desi nu suport lucrurile facute fortat. Gandeste-te ca cei care te iubesc te accepta asa cum esti si nu e nevoie sa schimbi ceva la tine.

  3. m-ai făcut să zâmbesc scriind acest post. poate ai văzut desenele animate excalibur – se asortează cu locul unde te găseşti tu! acolo există şi personajul de la care mi-am luat eu numele şi multe, multe alte lucruri care te-ar putea ajuta să treci prin această stare. după ce-l vezi pe acesta să te uiţi şi la “sabia din stâncă” – tot desene animate, ce să fac dacă am copil şi mă uit cu el…🙂
    ştiu că ai făcut o promisiune pentru acest an şi poate dacă te ţii de ea revine regretatul echilibru…
    zile frumoase, vitaminizato!

    • Mulţumesc- mulţumesc pentru comentariu. Neapărat o să mă uit la desenele alea animate. Adevărul e că, atunci când am pus titlul, m-am gândit la tine. Ce promisiune am făcut?

      Zile frumoase înapoi!

Împarte o felie de grapefruit :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s