Ruşinosul roade osul…

Iar obraznicul mănâncă praznicul. Ideea mi-a venit de ziua mea, deşi am mai întâmpinat asta şi la şcoală, şi la muncă, şi în viaţa personală. Când te lauzi puţin, oamenii îţi taie din vârful nasului; care în glumă, care în serios… Mie îmi plac oamenii care ştiu cine sunt, îşi cunosc calităţile şi îşi ascund defectele.
La ultimul interviu, când am fost întrebată care e cel mai mare defect al meu, am spus că e un defect să îţi scoţi la iveală punctele slabe. Cred că răspunsul a contribuit la angajarea mea. La liceu, pentru că am fost la un profil nepotrivit personalităţii şi aspiraţiilor mele (matematică-informatică), am avut mereu pe umeri presiunea aceasta că, dacă nu sunt bună la matematică, nu sunt bună la nimic.
La facultate am prins curaj, dar am fost dezamăgită de sistem: cursuri dictate, mentalităţi învechite; vrei nu vrei, treci ca gâsca pe apă, pentru că aşa eşti mânat din spate. Bineînţeles, devine prioritar locul de muncă- altfel nu ai cum să îţi plăteşti chiria şi, până la urmă, parcă mai mult contează experienţa din CV.
Nu mă consider o fată frumoasă, sunt cam neîndemânatică şi cu capul în nori, dar când e vorba să fiu serioasă- sunt serioasă. Dar, să nu scriu despre mine, pentru că vreau să am nasul întreg, când termin de scris. Modestia, după părerea mea, e o calitate când ştii cum să o foloseşti. Dacă simţi că trebuie să te lauzi, laudă-te. Dacă unii nu ştiu să aprecieze, nu înseamnă că trebuie să laşi capul în pământ.
Subaprecierea e mai rea decât supraaprecierea. Din ultima poţi pierde câţiva prieteni geloşi, dar din subapreciere, te poţi pierde pe tine. “-Ai încredere în tine.”, mi-a scris azi mama şi, parcă mi-ar fi citit gândurile, e tot de ce am avut nevoie să aud de la un om care mă iubeşte şi are încredere în mine.
“-Ai încredere în tine.” o să îţi spun, fii modest în a fi prea modest; laudă-te puţin, chiar şi în faţa oglinzii. Mergi la muncă ca şi cum şeful tău are nevoie de tine, îndrăzneşte să ai o altă părere decât cel din cărţile de comentarii. Fii bun la ceea ce eşti bun şi nu-ţi fă griji pentru celelalte- pentru celelalte sunt ceilalţi. Ai încredere în tine.

4 thoughts on “Ruşinosul roade osul…

  1. Măi, oamenii se pierd atât de repede în tot felul de concepte de genul: defecte, calități, apreciere, subapreciere. Uită un lucru esențial, să se iubească

  2. Am sa dau postarea sa o citeasca si Ulise. El nu-i deloc rusinos cand vede un os, oricat de mic ar fi. Sa ai parte de un os mare! Nu uita de ordinul Jartierei!

Împarte o felie de grapefruit :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s