Grapefruits pe roleeee

Azi mi-am făcut curaj, mi-am luat rolele în spate şi m-am dus în parcul din zonă (despre care o să vă povestesc altă dată!!!). Ştiam deja că pot să încerc să mă dau cu rolele pentru că e un spaţiu de joacă, cu teren sintetic şi cu un gard de jur împrejur, de care m-am susţinut, la început.

Adevărul e că a fost grozav să mă desprind de gard şi să merg singurică, dar cred că m-am încântat degeaba. Când am încercat pe asfalt, a fost cu totul altă treabă- nu puteam să mă ţin deloc, aşa că m-am descurajat şi m-am întors acasă. Oricum, un shame on me s-a şters de pe listă, cu promisiunea să nu mă las, până nu reuşesc şi pe asfalt.

Nu mi-e frică să cad- în copilărie cădeam tot timpul şi acum, slava Domnului, ptiu-ptiu, vitaminizez lumea!

9 thoughts on “Grapefruits pe roleeee

  1. avea Mihai Constantinescu pe vremea copilăriei mele o melodie… cine-ncearcă reuşeşte. conform criteriului, dacă este chiar un vis de-al tău, vei reuşi. dacă poţi trăi şi fără aşa ceva… descoperi curând şi-ţi muţi atenţia spre altceva.
    spor-t.

  2. felicitaaaari! eu prima data cand m-am dat cu rolele dupa o pauza de ani si ani m-am incaltat asezata pe o treapta si dup=aia vreo 20 de minute am incercat sa ma ridic. am si o intreaga serie de poze cum incercam sa ma ridic atunci. ca vorba aia, mai bine stai si razi decat sa ma ajuti si sa nu ai de ce rade.
    iti tin pumnii sa reusesti si pe asfalt. you can do it!

Împarte o felie de grapefruit :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s