Copii nedoriţi de unii, devin doriţi de alţii?

Pentru cine a văzut serialul Friends şi îşi mai aminteşte am avut 3 feluri de sarcini: Phoebe- mama surogat, Rachel- mamă prin “accident” şi Monica cu Chandler- părinţi prin adopţie. Mai ştiţi probabil de la rude sau prieteni cât de greu se concepe în zilele noastre un copil, dincolo de problema financiară: stres, infertilitate sau naşteri pierdute prematur.

Eu îmi doresc foarte mult să am copii (maxim 3), iar asta m-a făcut să mă întreb, dacă Doamne fereşte, nu aş putea avea copii, aş putea recurge la o variantă alternativă? În urmă cu 2-3 ani, aveam ideea de a înfia un copil, pe lângă alţi doi ai mei, dar am înţeles că şi partenerul are un cuvânt de spus şi nu toţi sunt încântaţi să crească copilul nedorit de alţii.

Personal, aş merge pe variantă înfierii pentru că există atâtia copii care au nevoie de o familie- de ce să mă chinui să concep unul prin înseminare? Mai mult de atât, dacă doar unul din perteneri are o problemă, cum credeţi că se simte referitor la un posibil donator pentru viitorul lui copil? Nu e mai bine ca nici unul să nu fie părintele, decât să existe conflicte după aceea şi presiune asupra unuia dintre parteneri? Care e cea mai bună variantă, după părerea voastră, în acest caz?

25 thoughts on “Copii nedoriţi de unii, devin doriţi de alţii?

  1. asta cu infiatul e destul de complexa… e foarte bine daca ne gandim ca ajutam/salvam un copil nedorit de altii si pana la urma e o situatie win-win: copilul capata parinti iubitori, parintii au un copil. Insa dupa parerea mea, minusul (destul de mare) vine din faptul ca nu stii mai nimic despre copilul adoptat. Ma refer la istoricul medical, la posibilele boli ce se transmit genetic, despre care nimeni nu iti spune inainte . Si alt minus e ca am inteles ca e destul de complicata toata partea legala cu adoptia si parintii adevarati pot sa-si ceara inapoi copilul in termen de cativa ani.
    Pana la urma, cu toate riscurile, cred ca as opta pt infiere.
    ps: nu e insemniare in loc de înseminare?

  2. Problema este sensibila…
    Cunosc un cuplu care a cheltuit o avere sa aiba un copil pe cale naturala. Nu au reusit cu nicio metoda… mama nu putea tine sarcina. Dupa cativa ani de incercari in zadar s-au hotarat: au adoptat o fetita de 3 anisori. Sunt o familie fericita, dar inca nu au renuntat la ideea de a avea propriul copil.

  3. @Smiley: e corect însemnire. Nu știu dacă există ”însemniare”😛
    Grape, părerea mea că cel mai bine din astea 3 e adopția unui copil. De ce să dai vreo 10.000 euro pentru copil prin mamă surogat când un copil care are viitorul incert are nevoie de un ajutor. Personal cred că dacă adopți un copil care are 1-2 ani sau chiar mai mic, nu se poate să spui că o să îl iubești mai puțin ca pe al tău. Nu cred. Referitor la ce spunea Smiley de boli, nu cred că ar fi o problemă. Îți dai seama că îi faci analizele înainte, te interesezi cum a ajuns el în orfelinat și alte amănunte. Nu se adoptă așa cu uan cu două. Chiar mi se pare un gest superb să adopți un copil dacă nu poți să îi ai pe ai tăi sau dacă poți să îi crești.

  4. Daca barbatul nu e problema.. parca ar merge mama purtatoare gen.

    Daca el e problema………………adoptie ?
    (am lasat puncte puncte.. ca nu stiu cat de intelegatoare sunt femeile cu o problema de genul la barbati:mrgreen: , ea stiindu’se fertila)

    • Dacă eu aş fi problema,nu mi-aş dori o donatoare, aşa cum nu mi-aş dori un donator. Poate sunt egoistă, dar cred că aşa e cel mai corect- Aş înnebuni să aud *e copilul meu* sau *nu e al meu, e doar al tau*!

      • La aia cu “e copilul meu” ma gandeam si eu.. ca poate sa apara….

        Da, dar astea apar la certuri mai mari sau, mai ales, la divort.

        Oricum a pastra sp…. (poate avem pudici) la spital nu suna rau. Caci cine stie ce poti pati peste ani. Nu-ti garanteaza nimeni sanatatea.

          • Normal, dacă partenerul mă face fericită şi îl iubesc- putem rezolva problema prin adopţie, decât să renunţ la el şi să îmi caut altul, care nu-mi poate garanta 100% ca poate avea copii, cu care pot să fiu compatibilă, etc…
            Depinde şi de vârstă, cred.

  5. Eu sunt in situatia asta… deocamdata sunt tanara, poate oi mai putea face ceva, ca am doar 27 de ani, dar mai tarziu ar trebui sa ne gandim la adoptie.. no way inseminare, nu vreau copii nascuti din masturbare…

      • pai ma intreb daca e chiar asa, ca la magazin, cumperi ce-ti pofteste inima… cred ca pentru mine e important sa fie un copil care sa aiba nevoie de noi; dar intr-un proces de adoptie sunt doi oameni implicati, asa ca trebuie discutat cu sotul, care mai degraba ar vrea unul mic… insa inca nu am fost pusi in fata cu problema, pentru ca mai asteptam, poate reusesc sa ma deblochez eu si sa revin la menstre si ovulatie…

  6. Mi se pare ok adoptia.Ideea cu mama surogat nu mi se pare foarte ok pentru ca poate interveni posibilitatea ca mama surogat sa se ataseze de copil,noua luni traieste in ea pana la urma,si de aici deriva alte probleme.Dar adoptia e o solutie buna.E benefic pentru ambele parti: copilul nedorit primeste o familie,cei care il adopta primesc un copil.

  7. Copilul tau e ideal, ca experienta zic..trairea celor 9 luni cu un gheomotoc care se dezvolta in tine e o experienta unica.Totusi daca viata nu-ti ofera acest dar atunci cred ca cea mai buna solutie e sa adopti un copil, sunt atatea suflete minunate, copilasi care merita o viata mai buna, care nu si-au putut alege soarta si tu poti sa-i oferi ceva mai bun…

  8. Dumnezeu ne-a binecuvantat cu un copil. Sincer nu cred ca voi mai face un alt copil.
    Sfatul meu este sa incerci sa ai grija de tine si sa iti faci analize pentru a fi sigura ca poti face un copil. Cunosc pe o fata care are ca vicii fumatul (1-2 pachete pe zi) si alcoolul (de cate ori am vazut-o pe la petreceri a baut cam mult alcool, la nunta ei s-a imbatat destul de tare, cam urat). Si nu cred ca a mancat prea sanatos si asta a confirmat-o faptul ca acum are o problema de sanatate a carei cauza, spune ea, medicii nu au depistat-o. Din cauza acelei probleme medicii nu ii recomanda sa faca un copil, cand tocmai se hotarase sa il faca.
    Asa ca aveti grija de voi fetelor in primul rand.
    Eu am avut grija de un copil, atunci cand am lucrat ca bona, care era infiat. Nu stiu cum se purta tatal dar bunica era putin mai rece uneori si il mai atingea cu cate o palma, iar cealalta bunica nu vroia nici sa il vada. Altfel mama era iubitoare, copilul era frumos si destept si chiar imprumutase din trasaturile fizice ale familiei.
    Am mai vazut o familie care mai intai au infiat pentru ca nu au reusit sa faca un copil, iar mai tarziu mama a reusit sa ramana insarcinata. Probabil ca a fost o rasplata de la Dumnezeu.
    Acestea sunt cazuri fericite.
    Cunosc o alta familie care a infiat un copil mai maricel 4-5 ani si care specula totul ii santaja iar relatia nu mi-a placut, nu stiu cum stau lucrurile in prezent a trecut ceva timp de cand nu i-am mai vazut.

  9. imi doresc mult mult sa am copii si nu tin sa fie neaparat ai mei din pdv biologic, dar tin sa fiu cea care ii creste de mici, primele luni de viata sunt extrem de importante.
    In ceea ce priveste partenerul, cei mai multi oameni vor sa-si transmita genele, dar acum nu ma gandesc la asta

  10. De ce sa te chinui sa concepi un copil prin inseminare? Pentru ca a purta un copil in pantece 9 luni e un sentiment de nedescris, pentru ca nu renunti la a avea propriul tau copil, pentru ca nu renunti la speranta. Doar o femeie cu probleme de fertilitate poate sa-ti spuna cat de dureros e sa fii mereu intrebata “Dar tu cand ai de gand sa faci un copil?”, amintindu-ti de ceea ce nu poti avea.

  11. Nu pot avea copii.Adica nu pot sa port o sarcina.Nu pot sa iti spun cat de dureros e cand toti iti sugereaza ca ar trebui sa lasi egoismul la o parte si sa faci copii.Sau cand te vad cu un copil in brate si iti zimbesc cu subinteles cand iti spun”ce bine iti sta”…de parca tu nu ai sti???Am renuntat sa lupt pentru barbatul pe care il iubeam pentru ca el isi dorea cel mai mult pe lume un copil.Acum e cel mai fericit tatic si eu rad-plang cand il vad cu fetita in brate.
    M-am gandit la adoptie dar…e greu cu toate hachitele birocratice si mai e ereditatea.Cu care nu te poti lupta si te simti fara putere.Sora mea si o prietena foarte buna mi-au zis ca mi-ar purta copilul.Inca nu am gasit barbatul cu care sa fac acest pas.Dar daca va fi sa il gasesc, asta ar fi prima solutie pe care as incerca-o desi…nu e simplu deloc, dar oricum nu am prea multe optiuni, nu?Oricum, Doamne fereste sa fii in situatia asta.Nu cred ca este neimplinire mai mare pentru o femeie:(((Nu imi plang de mila, dar nu imi plac cand comenteaza, judeca sau dau sfaturi cei care habar nu au ce inseamna asta.

    • Dana, îmi pare rău pentru situaţia ta, nu pentru tine, pentru că sper ca lucrurile să se rezolve într-un final. Poate o să găseşti un bărbat înţelegător, care să te iubească şi care să îşi dorească o familie, indiferent de metoda.

      Sora ta e o curajoasă- mătuşă şi mămică în acelaşi timp, pe lângă faptul că e un om mare. Cu adopţia ştiu că e greu.
      Te îmbrăţişez şi…ce să spun, o să mă rog în seara asta pentru tine, dacă te ajută cu ceva. Numai bine!

  12. A avea un copil reprezinta o mare responsabilitate, nu e ca si cum ti-ai lua o pereche de pantofi.
    Si sincer, asta-i rostul principal in viata! Bineinteles, asta nu inseamna sa faci cate 10 copii, ci ma refer la faptul ca a avea grija de o fiinta umana inca de la nastere, de a o educa, de a o creste, de a-i fi alaturi asa cum si tu ti-ai fi dorit pe cineva alaturi intotdeauna… mi se pare cel mai frumos sentiment🙂

Împarte o felie de grapefruit :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s