Mai bun, mai frumos!

Mi-e ciudă că am strâns pixuri care îmi plăceau cum scriu, dar nu le-am folosit niciodată- din frică să nu se termine. Aşa cum am păstrat jurnalele frumoase goale, pentru că aşteptam să scriu ceva frumos şi important, dar niciodată nu era de ajuns de BUN pentru un caiet colorat frumos…

Dacă ar fi la fel şi cu sentimentele- să le păstrăm pe cele mai frumoase pentru cei mai buni- oare tot am regreta?

Stephen Wiltshire- omul care pictează detalii din memorie

Azi am văzut câteva filmuleţe cu Stephen Wiltshire, care suferă de autism, dar care are capacitatea extraordinară de a reţine detalii. În filmuleţul de mai jos puteţi vedeam cum pictează Roma- în detaliu, după ce a văzut oraşul timp de 30 de minute, din elicopter.

Picturile lui, după cum vă puteţi imagina, costă mii de lire. Colega din Rusia spunea că a văzut copii după lucrările lui Stephen Wiltshire la o expoziţie şi costau între 200 şi 500 sute de lire- doar copiile. Mi s-a părut extraordinar.

Ţie îţi place blogul tău?

Mi se pare doar mie sau unele bloguri seamănă foarte mult între ele? Nu din cauza temei, nu din cauza subiectelor abordate, ci din contra- din cauza celor neabordate şi, ca să fiu pe înţelesul tuturor- bloguri fără prea mult conţinut, cu înşiruiri de imagini luate de pe Tumblr cu diferite mesaje simţite şi transmise de alţii.

Să fim sinceri, şi mie îmi plac unele mesaje, care sună mai frumos în engleză doar pentru că nimeni nu le-a scris în română, dar asta nu înseamnă că faci blogging. O să îţi dai seama în 2-3 ani că n-ai adunat decât gândurile altora- pe care nici măcar nu-i cunoşti. Observ trend-ul acesta la bloggerii începători sau mici (ca vârstă) şi nu-mi amintesc să fi făcut la fel, chiar dacă mă întrebam despre ce să scriu la început.

Zecile de imagini n-o să îţi aducă vizite, pentru că n-ai informaţie generatoare de căutări. Scrie. Scrie despre experienţele de la şcoală, despre prietena ta cea mai bună, despre certurile cu părinţii, despre menstruaţie, despre hobby-uri, despre visuri, despre cărţi, sport, probleme, bucurii, în general, despre ce ai vrut să scrii când te-ai gândit că ai nevoie de un blog.

Mie îmi place să citesc astfel de oameni, care fac din propria experienţă subiecte de discuţie şi chiar sunt curioasă cum sunt adolescenţii din 2011. Mai mult de atât, îmi sunt tare dragi bloggerii începători care promit multe, nu pentru Zelist, ci pentru viitorii cititori. În acest sens, mi-e drag de Myriam, de malli, de serginho, de smiley-opinion, de alleoancea, de Paul, de HellBoy sau andreihappyday. Nu neapărat pentru că sunt mici, începători sau buni, ci pentru că şi-au format un stil de a scrie şi de a interacţiona cu alţii din blogosferă.

O să mai urmăresc zilele astea alţi câţiva bloggeri începători şi o să mai adaug câţiva la lista mea de preferaţi, în speranţa ca unora să le prindă atât de bine laudele, încât să nu se lase de scris, ci să se apuce de scris, dincolo de imagini, dincolo de YouTube, dincolo de Google.

[Poza: chocolatetoughts]

What a day!

Am avut o zi… numai bună de povestit, alături de o cană de lăptic cald, oftând a viaţă. Dimineaţă am fost la muzee- Birmingham Museums and Art Gallery şi Ikon,  împreună cu proful şi alţi câţiva colegi. Nu doar aşa, de căscat gura la picturi şi obiecte- ci cu treabă: 30 de întrebări legate de obiectele din muzeu pe care trebuia să le completăm. A fost amuzant, în echipă câte doi- rătăciţi printre cele 34 de camere imense, căutând informaţiile necesare.

am completat întrebările imediat. Am terminat primii şi am primit şi premiu- 2 pungi cu dulciuri. În fine, partea grozavă a constat în faptul că intrarea în muzee este gratuită, ai oameni de-ai galeriei în fiecare cameră, gata să te ajute cu orice întrebare.

În cea de a doua galerie, Ikon, am găsit artă modernă şi neconvenţională: de exemplu, Instalation- muzică sau sunete ciudate într-o cameră întunecată, ca să îţi inducă anumite sentimente, dar şi alte obiecte abstracte din diferite metale, cu diferite proprietăţi magnetice.

Seară am fost sunată pentru anunţul cu privire la job. Din păcate nimic din ce m-ar interesa, din moment ce nu-mi doresc nici să pozez nud, nici sa fac masaj unor perverşi, nici-nici. E greu tare să fii fată cu principii în zilele noastre! What a day…